Un critic credul

Nu mi-as dori decat sa-mi lovesc inchei­e­turile cu un cio­can greu si cuie rug­i­nite. Sa ma tin­tu­i­esc pe zidul efe­mer al celor mai nesem­ni­fica­tive sim­boluri si sa fiu inter­pre­tat in mii de mod­uri, fiecare mai gre­sit decat pre­de­ce­sorul sau. Lumi­na cand se loveste de trupul meu viu devine umbra. Sunt apogeul unei exis­tente fara sens […]