Eulogy to redundance

Doar atun­ci cand mor­tii se vor opri din visat, noi vii ne vom da sea­ma ca nu am trait nicio­da­ta. Pe masura ce real­i­tatea imi intra in neu­roni, pe masura ce ma incarc cu fiecare inspir si ma descarc cu fiecare expir, ma ancorez in moment, vibra­tia mea, can­tecul atom­ilor, urla la uni­son aceeasi melodie. […]