edituraAion.ro

Inspiratii din Calimara Infinita.

Tag: libertate gandire filosofie viata dezvoltare personala ganduri intrebari fara raspuns morala fara fond amintiri de cand eram atent ganduri nocive oratorie din wc opere intelese pline de neinteles

We are sculpted into life by the immortal hand of death

In intelegerea real­i­tatii creierul fau­reste con­sti­in­ta. Deoarece desi per­cepe orice sen­za­tie, are nevoie sa creeze o iden­ti­tate care sa inter­preteze sen­za­ti­ile si sa zideas­ca Realul. Acea enti­tate e con­sti­in­ta noas­tra adi­ca “Cam­pul actu­al per­cep­ti­bil si inte­grat in acel moment”. Un prim camp actu­al al real­i­tatii asigu­ra supravi­e­tuirea formelor sim­ple de via­ta. Pe arborele genealog­ic aces­tea […]

Piticii de pe creier, fura diamante

Am sa adresez o sit­u­atie de care ade­sea ma izbesc in ultim­ul timp. De ce sa citesc?!, — de ce sa citesc orice carte ata­ta timp cat de pe net obtin abso­lut toate infor­mati­ile nece­sare pen­tru a fi oper­a­tiv in inter­ac­tiu­nile de zi cu zi, gratis. Raspun­sul m-a gasit pe mine, cand, intr-un exerci­tiu, medi­tam […]

Glãsuiri din orbitoarele întunecimi

Iro­nia poate începe orice text. Într-o lume în care totul se bazeazã pe rapid­i­tate, gran­ite de nano-secunde împinse spre uni­tati de masurã infinitez­i­mal de mici, sta­di­ul cel mai avansat pe care-l poti atinge ca om, e sã stii când sã taci, sã fii calm, detasat si sã întele­gi cum sã pierzi 3 secunde respirând înainte […]

remember man that dust thou art and unto dust shalt thou return

A ven­it toam­na, acopera-mi ini­ma cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine, cu umbra ta.” Vad eu lumea difer­it oare, ma intreb retoric, priv­in­­du-mi reflex­ia oglin­di­ta din vas­tul infinit al luci­u­lui din univers. Prob­a­bil ca nu, aceeasi ochi ce ii privesc in oglindire, privesc inapoi la mine si sun­tem doi, dar ace­lasi unul, […]

Observatorul unui experiment social

Metic­u­loz­i­tatea in expri­mare, aran­jarea si rear­an­jarea de cuvinte, ingre­uneaza tex­tul si intarzie spon­tanei­tatea. E ca un fel de zona de con­fort lit­er­ara in care lit­eral­mente nu fac decat sa redescriu conex­i­u­ni sinap­tice traite si retraite prin bufeuri emo­tionale de diferite inten­si­tati. Cert e ca sin­gu­ra modal­i­tate de a iesi din acest pat­tern prin care editez […]

L’enfer c’est les autres

Pre­cum un cub rubik de nere­zol­vat, real­i­tatea isi mis­ca umbrele pe reti­­na-mi usor impre­sion­abi­la, insa nu pro­duc decat fas­ci­cule de neant care nu se lasa inter­pre­tate nici­cum. Toate raman un mis­ter absurd. O adunatu­ra de fotoni cu sens, infor­matie ordo­na­ta metic­u­los insa care redun­dant incearca sa-si imprime exis­ten­ta, lasand in urma ei doar cea­ta si […]

Un critic credul

Nu mi-as dori decat sa-mi lovesc inchei­e­turile cu un cio­can greu si cuie rug­i­nite. Sa ma tin­tu­i­esc pe zidul efe­mer al celor mai nesem­ni­fica­tive sim­boluri si sa fiu inter­pre­tat in mii de mod­uri, fiecare mai gre­sit decat pre­de­ce­sorul sau. Lumi­na cand se loveste de trupul meu viu devine umbra. Sunt apogeul unei exis­tente fara sens […]

Naivitatea tanarului lup

Sa pre­supunem ca sunt la fel de smintit ca si gan­dac­ul de bale­gar ce crede ca el invarte intreg paman­tul rasucind un bot de rahat, pre­cum un Sisif, inlan­tu­it de pro­pri­ul Ego, luand asupra lui titan­i­ca munca de-a invar­ti manivela ciclurilor cos­mice. (Ce ramane din Sisif fara acea pia­tra?, o intre­bare pen­tru alta data.) Poate […]

Terapia prin metafore

Inspi­ra­tia vine in multe forme, une­ori are coerenta si poti creea o postare, alte­ori sunt doar umbre de stele pe un asfalt vas­cos si chiar daca le urmezi con­secvent, ele tot nu duc nicaieri. N-as minti daca as spune ca de cele mai multe ori merg dupa pro­pria-mi umbra pe drum in sper­an­ta ca ea […]

Disec truisme

Spre noi si nedescoperite dis­ec­tii gan­dul, usor ca o pasare fara aripi, ma poar­ta. Suferind de nim­ic altce­va decat de nevroza, si o obsesie com­pul­si­va de a vor­bi si gan­di gra­mat­i­cal corect, inzes­trat cu marin­imie si capa­bil de o zgarce­nie ce i-ar lasa pe cei mai faimosi avari gura-cas­­ca, por­nesc din nou spre deloc lumi­natele […]