Prima gura de aer

Via­ta e lib­er­tate — pri­ma postare AION.

Prob­a­bil ca ar tre­bui sa caut ceva inteligent sa spun, ceva care sa atra­ga pub­licul citi­tor de carte de cal­i­tate catre acest blog. Nim­ic inteligent nu imi vine in minte, doar o doza suprasat­u­ra­ta de cin­ism si sar­casm. De multe ori intr-o zi ma trezesc si ma uit in jur, vad doar oameni care isi trag picioarele dupa ei spre locul unde se pref­ac ca muncesc sau catre casa.  Sunt gri, sunt ster­si, ochii lor au catarac­ta, sunt orbi fata de tot ceea ce este in jurul lor. Sin­gu­rul dram de bucurie este atun­ci cand isi primesc salarul sau pen­sia. Dar ea trece subit pen­tru ca isi aduc aminte de platile ce tre­buie sa le faca. Stau iarasi o luna aproape fara nici un ban.

Aces­ta e un mic con­text din Roma­nia de azi. O Romanie in care cat­e­va edi­turi dau majori­tatea car­tilor pe pia­ta si deci tren­dul car­tilor de citit. O Romanie in care oamenii sunt mai pre­ocu­pati de ratele de la ban­ca, lip­sa medica­mentelor din far­ma­cii si stat­ul in genunchi la bis­er­i­ca, pen­tru ca bunul Dum­nezeu sa-si plece ochii asupra lor si sa-i salveze. Din exte­ri­or privind toate aces­tea imi pare o Romanie feu­dala. Ata­ta ca avem lib­er­tatea de expri­mare, aproape ingra­di­ta, dar avem lib­er­tatea de a butona 100 de canale TV si de a ne cumpara haine D&G si Armani. Sun­tem mul­tumi­ti sa aspi­ram spre via­ta celor din Mona­co. Lumea buna, ce mai. Sun­tem toti sclavi ai ban­cilor, am devenit un numar din­tr-o sta­tis­ti­ca si nu mai sun­tem oameni cu drep­turi cu ratiune cu sen­ti­mente. Aces­tea nu mai con­teaza cand tot ce con­teaza este sa pro­ducem, pen­tru fir­ma la care sun­tem exploatati, am vrut sa spun anga­jati, pen­tru bis­er­i­ca, pen­tru stat, pen­tru casa de pen­sii, pen­tru copii, pen­tru sotie si pen­tru aman­ta etc.

Nimeni si nim­ic nu ne va face sa intelegem un ade­var sim­plu. Sun­tem liberi in aces­ti 1500 cc care sunt posta­ti nu doar sa nu ne ploua in gat. Lib­er­tatea se cas­ti­ga nu se primeste, la fel ca pe vre­muri, ca sa fii liber tre­buia sa lup­ti. For­ma mod­er­na de lup­ta este cea int­elec­tu­ala, lup­tam prin ideile pe care le avem, cuvin­tele devin “arme de lup­ta” pas­nice. Ca sa putem lup­ta tre­buie sa ne cul­ti­vam si nu ne cul­ti­vam citind doar car­ti de duz­i­na. Cu cat citesti mai mult cu-atat mintea iti per­mite sa intele­gi prob­leme mai com­plexe, ii impri­ma o anu­mi­ta elas­tic­i­tate si dor­in­ta de a aca­para cat mai mul­ta infor­matie noua. Asta e mag­nif­ic la bucat­i­ca de pamant ce e plasa­ta in cra­niu.

As dori sa inchei prin o intre­bare, De ce citi­ti?, lasati-mi un com­ment mai jos si voi incer­ca sa fac urma­toarea postare baza­ta pe cat­e­va din raspun­suri.

Nu uitati ca via­ta inseam­na lib­er­tate!

© 2010 — 2012, Andreiul. All rights reserved.

comments (5)

  • May 17, 2010

    de ce citesc? depinde cred de ce anume citesc 🙂 citesc pen­tru a ma infor­ma, citesc pen­tru a ma deconec­ta, citesc pen­tru a ma satu­ra, citesc pen­tru a visa, pen­tru a uita, pen­tru a ma ascunde, pen­tru a-mi aminti…

  • May 17, 2010

    Citesc mai ales atun­ci cand sunt sin­gur. Cu cat sunt mai sin­gur, sau mai bine zis, insin­gu­rat, cu atat pot sa citesc mai cu patos. Ma intreb si eu de ce. Raspun­sul cel mai sim­plu ar fi: fiind­ca lec­tura nu este altce­va decat comu­ni­care. Instant Mes­sen­g­ing nu doar la dis­tante extra­or­dinare ci si prin timp. Asa ca, insin­gu­rat fiind, ma hotarasc sa “vorbesc” cu o carte. Pe de alta parte, nim­ic nu e nicio­da­ta sim­plu. Si cu toate ca teo­ria asta imi suna destul de poet­ic, sau poate toc­mai de aceea, ceva imi spune ca nu-i chiar asa…

  • May 18, 2010

    Nu mai citesc de vreo 5 ani. Infor­ma­tia o iau online sau prin vechea meto­da de trans­mitere… orala.

  • July 25, 2010

    Citesc pen­tru a evolua.

  • March 2, 2011

    De cand am devenit con­stient de mine pe aceas­ta lume — sa fie vreo 20 ani de atun­ci — citesc pen­tru a cap­a­ta infor­matii, cel putin la niv­el teo­ret­ic, despre ros­tul vietii si esen­ta lucrurilor. Pe mine, ala­turi de alte “forte” care m-au ghi­dat con­tin­uu, citi­t­ul m-a con­dus spre un niv­el de intelegere pe care cred ca-l aveam si nu am facut decat sa-l redescop­er sau sa-l adaptez lumii fiz­ice in care trai­esc. Con­sid­er ca este o for­ma buna de acu­mu­la­re de infor­matie, dar nu sufi­cien­ta. Este nece­sara in pri­ma faza insa din­co­lo e nevoie de trans­misie orala (in cele mai multe cazuri) si de efort per­son­al. Per­son­al pot spune ca avem la inde­m­ana, in for­ma scrisa, cam tot ce este nece­sar pen­tru a patrunde in zona per­cep­ti­ilor mai pro­funde. Oda­ta patrun­si aco­lo, mul­tele cuvinte scrise nu-si mai au locul, insa apar alte “mijloace” de cunoast­ere.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.