Prima gura de aer

by Andreiul

Via­ta e lib­er­tate — pri­ma postare AION.

Prob­a­bil ca ar tre­bui sa caut ceva inteligent sa spun, ceva care sa atra­ga pub­licul citi­tor de carte de cal­i­tate catre acest blog. Nim­ic inteligent nu imi vine in minte, doar o doza suprasat­u­ra­ta de cin­ism si sar­casm. De multe ori intr-o zi ma trezesc si ma uit in jur, vad doar oameni care isi trag picioarele dupa ei spre locul unde se pref­ac ca muncesc sau catre casa.  Sunt gri, sunt ster­si, ochii lor au catarac­ta, sunt orbi fata de tot ceea ce este in jurul lor. Sin­gu­rul dram de bucurie este atun­ci cand isi primesc salarul sau pen­sia. Dar ea trece subit pen­tru ca isi aduc aminte de platile ce tre­buie sa le faca. Stau iarasi o luna aproape fara nici un ban.

Aces­ta e un mic con­text din Roma­nia de azi. O Romanie in care cat­e­va edi­turi dau majori­tatea car­tilor pe pia­ta si deci tren­dul car­tilor de citit. O Romanie in care oamenii sunt mai pre­ocu­pati de ratele de la ban­ca, lip­sa medica­mentelor din far­ma­cii si stat­ul in genunchi la bis­er­i­ca, pen­tru ca bunul Dum­nezeu sa-si plece ochii asupra lor si sa-i salveze. Din exte­ri­or privind toate aces­tea imi pare o Romanie feu­dala. Ata­ta ca avem lib­er­tatea de expri­mare, aproape ingra­di­ta, dar avem lib­er­tatea de a butona 100 de canale TV si de a ne cumpara haine D&G si Armani. Sun­tem mul­tumi­ti sa aspi­ram spre via­ta celor din Mona­co. Lumea buna, ce mai. Sun­tem toti sclavi ai ban­cilor, am devenit un numar din­tr-o sta­tis­ti­ca si nu mai sun­tem oameni cu drep­turi cu ratiune cu sen­ti­mente. Aces­tea nu mai con­teaza cand tot ce con­teaza este sa pro­ducem, pen­tru fir­ma la care sun­tem exploatati, am vrut sa spun anga­jati, pen­tru bis­er­i­ca, pen­tru stat, pen­tru casa de pen­sii, pen­tru copii, pen­tru sotie si pen­tru aman­ta etc.

Nimeni si nim­ic nu ne va face sa intelegem un ade­var sim­plu. Sun­tem liberi in aces­ti 1500 cc care sunt posta­ti nu doar sa nu ne ploua in gat. Lib­er­tatea se cas­ti­ga nu se primeste, la fel ca pe vre­muri, ca sa fii liber tre­buia sa lup­ti. For­ma mod­er­na de lup­ta este cea int­elec­tu­ala, lup­tam prin ideile pe care le avem, cuvin­tele devin “arme de lup­ta” pas­nice. Ca sa putem lup­ta tre­buie sa ne cul­ti­vam si nu ne cul­ti­vam citind doar car­ti de duz­i­na. Cu cat citesti mai mult cu-atat mintea iti per­mite sa intele­gi prob­leme mai com­plexe, ii impri­ma o anu­mi­ta elas­tic­i­tate si dor­in­ta de a aca­para cat mai mul­ta infor­matie noua. Asta e mag­nif­ic la bucat­i­ca de pamant ce e plasa­ta in cra­niu.

As dori sa inchei prin o intre­bare, De ce citi­ti?, lasati-mi un com­ment mai jos si voi incer­ca sa fac urma­toarea postare baza­ta pe cat­e­va din raspun­suri.

Nu uitati ca via­ta inseam­na lib­er­tate!

© 2010 — 2012, Andreiul. All rights reserved.