Recrudescenta prin catharsis

by Andreiul

Cred ca cel mai pustiu loc din lumea asta este inaun­trul nos­tru. Ma simt foarte con­fuz si vad asta si in postar­ile pe care le tot scriu, de cele mai multe ori titlul nu are legatu­ra cu con­tin­u­tul, inceputul nu are legatu­ra cu sfar­si­t­ul si tot asa. Lista de dis­crepante con­tin­ua. Ma rog, au legatu­ra, insa e nevoie de imag­i­natie si dor­in­ta de a le face sa se imbine toate flu­ent, ca un rau si un dig, nu le vezi cres­cand in mod nat­ur­al impre­una. Sau mai sim­plu, ca doua piese lego care nici­cum nu vor sa se imbine insa, aceeasi matrice fiind folosi­ta la toate, stii ca efor­tul va fi ras­platit in final cu imbina­rea lor. Nu aici dore­am sa ajung. Prob­a­bil ca e nor­mal, adi­ca nu scriu cu subiec­tul in fata, as putea spune ca aberez, incer­cand sa pas­trez un fir log­ic. Si log­i­ca mea poate fi dev­as­ta­tor de erona­ta.

Cred din ce in ce mai jus­ti­fi­cat ca inter­ac­tion­am dupa sis­temul mis­car­ilor Brown­iene, ca hao­sul ne guverneaza intrea­ga exis­ten­ta si datori­ta fap­tu­lui ca nu avem un set de instruc­tiu­ni pen­tru acest vast mis­ter den­u­mit via­ta, nu ne ramane decat incred­erea ca ceea ce stim si spunem este real si corect, sau urmarim orbeste dar cu incredere ca ce spun altii este real si corect. Cred ca incred­erea in sine este la fel ca si grav­i­ta­tia, in sen­sul ca un obiect mare are o grav­i­tatie put­er­ni­ca, pe cand unul mic are o grav­i­tatie negli­ja­bi­la. Asa si un om cu mul­ta incredere in sine sau in ideile sale poate deveni un Soare pen­tru cei ce sunt plan­ete sau mete­ori­ti sau sim­ple gran­ule de nisip. Toti cuprin­si in raza de actiune sunt afec­tati fie ca vor fie ca nu. Nu cred ca e foarte difi­cil de inte­les sau de patruns acest ade­var, oamenii care cred in ce zic si fac, atrag oameni care ii urmeaza. Cat de sim­plu si de ele­gant suna. Vad din ce in ce mai des ca majori­tatea seme­nilor mei sunt in gen­er­al foarte incer­ti, con­fuzi si igno­ran­ti, toc­mai pen­tru ca li se pare irele­vant sau…am sa fiu ingaduitor si am sa spun ca mis­terul pare de nepa­truns, asa ca de ce sa se mai stre­seze cu intre­bar­ile cand oricum nu exista un raspuns sig­ur si sin­gur. Asa ca aici inter­vin oamenii Soare, oamenii in jurul caro­ra se cen­tral­izeaza sis­teme solare. Eu cred ca aici pot sa-I alatur pe Isus si pe Dar­win, pe Ein­stein si pe Hitler etc. Aici i-am scris pe cei inter­na­tion­al cunos­cu­ti dar sunt sig­ur ca ne putem gan­di la cat­e­va exem­ple locale.

Peste tot auzi ca toti sun­tem atrasi de put­ere. Put­erea iti este data sau o ai in sange. Toti spun ca o cal­i­tate este “reala” atun­ci cand te nas­ti cu ea. Asa, pare ca totul e haos. Lasand la o parte fap­tul ca poti sa inveti aproape orice, prin repeti­tie si voin­ta, evi­dent; nive­land ast­fel difer­entele intre oameni.

Nu dege­a­ba voin­ta este cea mai impor­tan­ta “for­ta” din univers.

In con­cluzie, tot ce spun s-ar putea sa fie fals dar daca o spun cu destul de mul­ta incredere si destul de mul­ti oameni o cred, devine ade­var.

So, eat a muf­fin and enjoy dic­ing and splic­ing the lit­tle truths in life.

Era sa uit! Imag­i­na­tia e vita­la. Imag­i­na­tia iti da cred­i­bil­i­tate, imag­i­na­tia iti per­mite sa inte­grezi in mintea ta abso­lut orice par­a­dig­ma, ori­cat ar parea de ire­ala. Cred ca imag­i­na­tia este cu-atat mai impor­tan­ta cu cat ea se pierde pe par­cur­sul vietii. Nu dege­a­ba zicea Ein­stein ce zicea, si am sa va las cu citat­ul lui, think about it.

Imag­i­na­tion is more impor­tant than knowl­edge.”

To raise new ques­tions, new pos­si­bil­i­ties, to regard old prob­lems from a new angle, requires cre­ative imag­i­na­tion and marks real advance in sci­ence.”

© 2012, Andreiul. All rights reserved.