Dopaj intelectual

by Andreiul

Des­cult prin iar­ba. Roua inca peste tot. Fiecare bob de roua prinde o raza de soare. Totul devine incan­des­cent si incepe o sim­fonie de culori. Ma simt parte din ea, iau si eu parte pasi­va in acest micro mira­col ce mi se dez­valuie in fata.  Ma intind pe pamant. Tot acest spec­ta­col mi se des­fa­soara acum ca si o galax­ie ce cuprinde infinit de sori in infi­nite culori. Daca intind mana pot sa dis­trug galaxii, doar cu pal­ma mea as sterge din exis­ten­ta plan­ete si zodii pic­tate aleator de ochi print­re picurii de roua. Sunt un zeu, un zeu ce cuprinde cu ochii sai tot micro­cos­mo­sul caruia ii sunt acum stapan. Stapan peste via­ta si peste moarte. Ma intreb daca se mai man­i­fes­ta unde­va acest mira­col, daca mai este cine­va mar­torul unui ast­fel de eveni­ment.

Hmm…lumea nu e un loc fru­mos. Lumea e o jungla. O jungla in care cel cu din­tii cei mai mari se ridi­ca pe spatele celor­lalti si con­duce. O jungla in care daca esti bol­nav sau inapt sau dezadap­tat, esti lasat in urma sa te des­cur­ci, adi­ca sa mori. Intr-o sit­u­atie de genul sunt abo­lite toate legile care ne con­duc cu atat de bine sta­bili­ta strictete. Poate ca in jungla exista locuri unde soarele loveste roua de diminea­ta si un nou mira­col ia nastere. Dar in jungla nu exista neo­cor­tex­ul nece­sar con­sti­en­ti­zarii fenomenu­lui ce se petrece. In afara de noi desig­ur. Dar e atat de mul­ti care merg prin jungla urbana si nici macar nu se uita in sus la cer, cum sa mai stie sa caute fru­musetea sim­pla, cand tot ce vad de o via­ta este gri-ul blocurilor si al strazilor ce zi de zi le bat. Incep sa cred din ce in ce mai put­er­nic ca fru­musetea, iubirea, afec­tiunea, dor­in­ta nes­ta­vili­ta de a avea, toate aces­te con­cepte, si multe altele, sunt sim­ple reflexe cor­ti­cale for­mate si intarite de mic copil, def­i­nite prin posi­bil­i­tatea neo­cor­tex­u­lui de a le exper­i­men­ta si dor­in­ta uni­ver­su­lui de a se man­i­fes­ta prin con­sti­in­ta noas­tra. Asta ulti­ma nu e a mea, dar imi place atat de mult cum suna. E ca si cum uni­ver­sul exista doar pen­tru ca noi sun­tem aici sa-i con­tem­plam infini­t­ul.

Ma rog, inapoi la jungla. Cred ca evo­lu­tia nu ii der­an­jeaza pe oamenii reli­giosi, ma rog pe cei mai ele­vati din­tre ei, cred ca ii sperie vidul aces­ta uni­ver­sal, o lume fara un zeu care sa ne uneas­ca, un zeu din care sa proven­im si spre care sa tin­dem, sun­tem doar bucati de materie ce se plim­ba de colo-colo, prin ubiq­ui­tara mis­care brow­n­i­ana, si evi­dent ne mai cioc­n­im unii de altii din cand in cand…si atat. Totul din jur este o man­i­festare a creieru­lui nos­tru. Nu facem decat sa incer­cam sa intelegem ceea ce se invarte in jurul nos­tru, avand la dis­poz­i­tie o perioa­da prea scur­ta, nici o har­ta, nici un scop, doar ce avem inspi­ra­tia si intuitia sa alegem.

Pare sec, dar mie mi se pare ca da o cu totul alta per­spec­ti­va asupra vietii. Atun­ci cand nu ai acel oxi­moron “via­ta de dupa moarte” cu care sa te con­solezi, via­ta devine o perioa­da fini­ta de timp in care alegerile pe care le faci sunt cele ce definesc unde vei ajunge. Evi­dent asta cuplat cu genele tale. Fara o inter­ven­tie div­ina, poate cu For­tu­na si poate cu foarte mult Pan, nu mai ai pe cine sa dai vina cand nim­ic din ce ti-ai pla­nu­it nu a iesit, decat pe tine. Si nimeni nu te inva­ta sa accep­ti. Nim­ic din toate astea nu le inveti decat prin tri­al and error.

Prob­a­bil ca doar prin demontarea pseu­do-val­o­rilor impuse de catre soci­etatea con­sum­ista, super­fi­ciala si ado­ra­toare de super­fluu’, doar prin demontarea lor con­stien­ta indi­vidul ajunge sa inte­lea­ga feri­cirea si doban­deste un anu­mit grad de lib­er­tate. Dar na, e mai usor sa dai vina pe un dum­nezeu care ti-a scris o cale in via­ta, cale care e total diferi­ta de ce-ti doresti tu sa faci. Stai, ce ?!?

E rar oamenii care sa-i intalnesti si care sa vada lumea aprox­i­ma­tiv la fel de difer­it pre­cum ti-ai dori tu, dar tu stii bine ca tot ce faci, in final, faci pen­tru tine. Si aici nu pro­movez ego­is­mul, ci prop­un respec­tul fata de tine si tim­pul tau lim­i­tat, timp pe care il ai, o sin­gu­ra data la dis­poz­i­tie, pen­tru a incer­ca sa intele­gi cat de cat ce-I cu lumea asta ce se invarte in jurul soare­lui, si in jurul ei insasi, la un ax de 23.4 de grade etc etc.

© 2012, Andreiul. All rights reserved.