O minte linistitor de haotica

by Andreiul

Daca esti miz­er­abil nu esti spe­cial, nu esti ales, nu esti nim­ic altce­va decat miz­er­abil. Dar cand esti miz­er­abil suferi. Si sufer­in­ta pune tot in per­spec­ti­va, da pri­or­i­tati, altele decat cand o duci bine, formeaza si da scop. Sufer­in­ta nu e o jus­ti­fi­care pen­tru purifi­carea sufle­tu­lui, orice zeu indea­juns de bar­bar sa isi supuna eno­ri­asii meri­ta sa I se intoar­ca spatele. Caut raspun­suri la intre­bari pe care nu mi le adreseaza nimeni. Totusi, matem­at­i­ca este raspun­sul uni­ver­sal. Tra­duci orice in matem­at­i­ca, pui ipoteze si cau­ti con­cluzii la care sa ajun­gi. Daca demon­stra­tia te duce la un fapt real, ver­i­fi­ca­bil, fie ca iti place fie ca nu, reprez­in­ta un ade­var. Asa am dedus lumea din jurul nos­tru si am frant miturile si mist­i­fi­cati­ile.

9f9c24bdb913e133351d24f2f521bd70

Avem cin­ci sim­turi prin­ci­pale. Doar cin­ci, dar prin ele lumea din jur se man­i­fes­ta intr-o explozie de medi­a­tori chimi­ci si impul­suri neu­ronale. Culoare, miros, gust, echili­bru, simt. Din acea supa creierul inter­preteaza exact prezen­tul.

Nim­ic altce­va nu con­teaza. Restul sunt momente tre­cute sau viitoare, ele nu au sem­ni­fi­catie decat daca le putem pre­coniza cu exac­ti­tate, sau daca pre­conizarea lor ne da un ben­efi­ciu direct. Pre­supuner­ile sunt futile. Ele ne inde­parteaza de prezent si ne abat de la drum. Toate sunt impul­suri neu­ronale, schim­buri elec­trice, elec­troni adi­ca. Fotonul. Unda sau par­tic­u­la. Unda vibreaza. Tot in univers este vibratie. Si la inceput a fost cuvan­tul. Daca orice schimb neu­ronal impli­ca schimb de elec­troni si din asta rezul­ta un camp elec­tro­mag­net­ic care este mai exact o unda, si deci vibratie, inseam­na ca ipotet­ic vorbind am putea vibra la uni­son cu unver­sul. Hmm…cel mai prob­a­bil prin a-ti face mintea sa taca, sa se deconecteze de tot ce inseam­na corp si deci, cele cin­ci sim­turi, a te retrage doar in creier si doar de aco­lo, din bas­tionul sau tur­nul tau de fildes sa exper­i­mentezi lumea pre­cum doar cati­va pot sa spuna ca au facut-o. Cum e posi­bil oare?, nu stiu inca.

Moral­ist fiind, am sa ma intreb de ce toti fugim dupa efe­mer?, cred ca asta se intam­pla datori­ta efec­tu­lui de “bul­gare de zapa­da”. Mai exact ar fi sa spun ca o masa de oameni care isi doreste sa fuga dupa plac­erea de moment si nu dupa a face ceva cu-ade­varat temeinic, dicteaza in momen­tul de fata mod­ul in care se des­fa­soara ciclul vietii.

In nici o alta era din exis­ten­ta aces­tui univers n-am fost capa­bili sa facem mai multe intr-o via­ta. Inainte un drum in jurul lumii dura ani de zile, acum in 18 ore poti sa spui ca ajun­gi ori­unde pe glob si asta e doar un infim exem­plu. Pana acum nici 20 de ani nu aveam tele­foane mobile de cal­i­tate, acum e inun­da­ta pia­ta de ele, sa nu mai spun de net sau de alte inge­nioase masi­narii de care uzi­tam zi de zi ca si cum ele ar fi fost aici din­tot­deau­na.

Rit­mul cu care se schim­ba lumea ii face pe cei batrani sau, direct sa fiu, cei care au trait in comu­nism sa nu stie cum sa tina pasul cu acest flux ultra-rapid de infor­matie. De aceea spre exe­plu, sis­temul de invata­mant este ce este, pen­tru ca pro­fe­sorii din era industrial/comunista, care erau buni doar daca sti­au sa repete ce li se repe­ta si lor si doar dupa acest cri­teriu erau con­siderati emi­nente si li se acor­dau grade si dis­tinc­tii, cu alte cuvinte cei care intrau cel mai bine in for­ma de lego ce le era alo­ca­ta erau accep­tati, cei care isi uti­lizau imag­i­na­tia si ieseau din tipar erau inlat­u­rati, si comu­nis­mul avea o serie fru­moasa de metode de inlat­u­rare a liber-cuge­ta­to­rilor amindin­du-ne cu tris­tete de Gulag, Canal, Pitesti, Sige­tul-Mar­matiei si lista, din pacate, ar putea con­tin­ua vic­timele cres­cand expo­nen­tial cu fiecare “locas de cult”.

Asa cred eu ca se expli­ca de ce roman­ul s-a retras in casa lui, aparta­men­tul lui, ce-o fi, pen­tru ca democ­ra­tia s-a doved­it a fi o mare deza­m­a­gire pen­tru masa de oameni proas­pat iesi­ta din comu­nism, buimaci­ta fiind, ea are inca nevoie de timp sa se adapteze tim­purilor care nu asteap­ta pe nimeni. Cei care au avut con­tacte cu exte­ri­orul si cei a caror “minte” rezona cu cele de din­co­lo s-au adap­tat rapid si s-au ridi­cat peste gloa­ta con­fuza. Omul de rand se loveste acum de par­tide politice, de ide­ologii, de dreap­ta, de stan­ga, de cen­tru, de cap­i­tal­ism, notiu­ni “inex­is­tente” prac­tic inainte pe vre­mea cand PCR era tot ce puteai “vota”. Acum nimeni nu le mai spune ce e bine, ce e rau, ce cale sa apuce si de ce sa se fer­eas­ca, decat bis­er­i­ca, si uite de ce BOR inhameaza poporul la con­struc­tia mon­u­men­tu­lui mega­litic, un fel de piramide mod­erne, atat ca sclavia nu e direc­ta. Masa de oameni este bom­bar­da­ta de infor­matii din toate par­tile, infor­matii pe care nimeni nu i-a invatat cum sa le inte­greze, infor­matii pe care nimeni nu i-a invatat cum sa le supuna unui pro­ces crit­ic, iata de ce sun­tem super­sti­tiosi. Sub toate aces­te forte care il apasa, sin­gu­rul loc in care poate sa se retra­ga este casa. Poate de aceea toti isi iau cred­ite sa isi infru­mutezese cuibul de pe ramu­ra, dar din pacate ramu­ra e usca­ta si sta sa cada. Sun­tem mari con­suma­tori de dis­trac­tie, pen­tru ca ea este sin­gu­rul mod in care poti sa uiti de pre­siu­nile care apasa ubiq­ui­tar.

Ce sa faci, esti arun­cat intr-o lume in care tra­di­tia nu mai ajunge la tine sa-ti spuna ce-au facut stramosii tai, sa tre­ci de angoasa data de incer­ti­tudinea exis­ten­tei si scop­ul ei. Cum nimeni nu ti-a spus ce si unde si cum sa cau­ti, masa de oameni ofera lea­gan­ul pe care toti copii agi­tati se calmeaza. Desi sun­tem in cele mai zbu­ci­u­mate si nesig­ure tim­puri pe care le-a cunos­cut exis­ten­ta noas­tra pe timp de pace, sunt cele mai fru­moase in care am putea sa traim, si nu cred ca tre sa va zic de ce.

Pe o nota opti­mista, si cu asta inchei, va las cu un citat care mie imi place tare mult :

[…]Par­erea rad­i­cala ca a exista inseam­na a rezista, a sta cu picioarele bine infipte in pamant pen­tru a nu te lasa dus de curent devenise la ei un instinct. Intr-o vreme ca a noas­tra, unde totul este “curent” si “aban­don”, e bine sa tinem legatu­ra cu oamenii care nu “se lasa dusi”. — Jose Orte­ga y Gas­set9caf161740be732e869697bc4c32-post

© 2013, Andreiul. All rights reserved.