We are sculpted into life by the immortal hand of death

by Andreiul

“In intelegerea real­i­tatii creierul fau­reste con­sti­in­ta. Deoarece desi per­cepe orice sen­za­tie, are nevoie sa creeze o iden­ti­tate care sa inter­preteze sen­za­ti­ile si sa zideas­ca Realul. Acea enti­tate e con­sti­in­ta noas­tra adi­ca “Cam­pul actu­al per­cep­ti­bil si inte­grat in acel moment”. Un prim camp actu­al al real­i­tatii asigu­ra supravi­e­tuirea formelor sim­ple de via­ta. Pe arborele genealog­ic aces­tea ar fi bac­teri­ile. Ele nu pot inter­pre­ta (decat cu mici excep­tii) sen­za­tii ter­mice, kinestez­ice, olfac­tive si nici macar nu pot detec­ta radi­a­tia solara. Cu alte cuvinte ele “vad” prin mem­brana lor o lume chim­i­ca si minus­cu­la, uti­lizand pen­tru nav­i­gatie poten­tialele de actiune date de difer­entele intre sodi­ul si pota­si­ul din jur. Acest prin­cip­iu il extrap­o­lam la  celulele umane care fac ace­lasi lucru …

Pe masura tre­cerii tim­pu­lui hao­sul isi face simti­ta prezen­ta, sti­ind ca nici un sis­tem ter­mod­i­nam­ic nu este intr-o per­ma­nen­ta stare de echili­bru. El aduce spre exem­plu aster­oizi, care con­tin sem­i­ntele vietii. Anume, izo­topi radioac­tivi, care prin radi­ati­ile emise mod­i­fi­ca struc­tura de ADN a bac­teri­ilor incon­ju­ra­toare. Acest eveni­ment deloc unic pe suprafa­ta unui mini-colos ca Paman­tul, invi­ta la gen­er­atii de bac­terii diferite fata de par­in­tii lor pe diferite zone ale glob­u­lui. Cele ce se adapteaza real­i­tatii supravi­e­tu­i­esc. Rever­sul devine hrana pen­tru cei ce con­tin­ua sa existe. Si 4.5 mil­iarde de ani mai tarz­iu, unii din voi citesc despre acest fir al evo­lu­tiei pe un comp’ sau pe un ecran de tele­fon.

Cararea spre mar­gin­ea per­cep­ti­bilu­lui inmugureste spon­tan in mintea umana. Ea forteaza carnea sa-i urmeze calea, pre­cum o pasare isi face cuibul si nu stie de ce il face. Ne meta­mor­fozam in sclavii unor sit­u­atii pe care le nav­igam con­sti­en­ti, sit­u­atii gen­er­ate de o voin­ta straina noua, incon­stien­ta – dar care ia nastere si ea prin inter­ac­tiu­nile noas­tre cu real­i­tatea. Con­cen­trarea pe com­por­ta­men­tul cel mai sim­plu nece­si­ta cel mai mic efort cog­ni­tiv. Daca put­erea de proce­sare creste, inte­grezi afec­tiv respec­tiv ratio­nal real­i­tatea si numarul de indi­vizi ase­m­ana­tori scade dras­tic.

Con­cen­trarea aten­tiei pe Ego (ori­en­tat in exte­ri­or si foarte activ) naste un cerc vicios ce ne inde­parteaza de imen­si­tatea uni­ver­su­lui inte­ri­or. Exis­ten­ta aces­tui cerc vicios, in a carui mijloc ne arun­ca ram­pa intrarii in exis­ten­ta, deno­ta imposi­bil­i­tatea noas­tra de a-l rezol­va in decur­sul gen­er­ati­ilor.

Sin­gu­ra modal­i­tate prin care putem sa-i facem fata, e prin apelul catre o for­ta exte­rioara lui si care prob­a­bil din­tr-o placere sad­i­ca, ne tot arun­ca in mijlocul ras­nitei. Asa ca obser­vand, deduci, uti­lizand real­i­tatea nai­va ca si prim cri­teriu, ca din cruz­imea la care e supusa carnea de catre carne, nu poti sa iesi decat cre­an­du-ti o zei­tate. Ast­fel mecan­is­mul de aparare impotri­va sufer­in­tei gen­er­ate de real­i­tatea nai­va, a dat nastere la religii. Aces­tea con­tin­ua sa existe si acum doar in con­tex­tul in care refuzi sa inte­grezi sti­in­tif­ic real­i­tatea. Acest mecan­ism prim e pur, noi, copi­ile lui xerox, am devenit denat­u­rate, rug­inind tot mai tare, cu greu stra­batand Kali-Yuga. Un om care intelege mecan­is­mul de aparare si-l igno­ra, trece aparent intr-o alta real­i­tate. Din con­sid­er­ente techice, ter­menul corect ce desem­neaza un ast­fel de indi­vid nu este ateu. Omul nu are de ce sa dovedeas­ca inex­is­ten­ta unei dietati inex­is­tente. Nu poti ruga natu­ra sa faca ce nu poate sa faca. Natu­ra nu poate sa raspun­da la intre­bari al caror raspuns nu exista pen­tru ca nu poate gen­era real­i­tati din fic­tiune. Facan­du-ti dor­inte in deza­cord cu posi­bil­i­tatile naturii, ea nu va putea raspunde con­gru­ent cu rugam­intile tale decat haot­ic. Totusi insa nu poate exista un haos absoult. In sti­in­ta si in real­i­tate exista un grad de pre­dictibil­i­tate.

Insa o filosofie de via­ta nihilista nu poate pro­duce urmasi la nes­far­sit.”

Dupa un aforism de genul, nu de putine ori, incep si imi dau jos de pe ochi, ochelarii. Lumea devine mai blur­ry atun­ci, mai fuzzy, mai plina de posiblitati…nu atat de rigi­da.

 

© 2017, Andreiul. All rights reserved.