Prob­a­bil ca lec­ti­ile pe care le inveti ca om sunt deloc putine, urmand una dupa alta intr-o suc­ce­siune log­i­ca, devii pas cu pas, acea sculp­tura fin­isa­ta al carei start e doar o amintire dis­tan­ta.

Sar­it­u­ra cu pra­ji­na print­re idei, e nat­u­rala doar celor ce inte­leg ca via­ta e mai mult decat un flux con­tin­uu de eveni­mente nepla­cut de nepla­nu­ite. Con­tin­uand log­ic dezordinea de idei, nu vei putea gasi con­ste­la­tia dori­ta indrep­tand haot­ic tele­scop­ul spre cer. Vei avea nevoie de pasi inter­me­di­ari. Ase­m­ana­tor sit­u­ati­ilor reale in care oamenii vor raspun­suri sim­ple la intre­bari com­plexe, vei incepe prin a descoperi si descifra pasii nece­sari. Nim­ic sim­plu nu duce la com­plex daca ochii se pierd pe drum. Toc­mai de aceea com­plex­i­tatea nu se dez­valuie celui super­fi­cial ori­ca­ta ratiune ar fi uti­liza­ta. Real­i­tatea devine un sofism. Con­cluzi­ile sunt false si dru­mul duce spre dul­cele nicaieri.

Cand scop­ul cala­to­riei e sa ajun­gi nicaieri, traseul e sim­plu. Anx­i­etatea ramane la un niv­el min­im si astep­tar­ile int­elec­tuale sunt mult sub nivelul unei con­ver­sa­tii utile. Pre­siunea unei con­cluzii dis­pare. Apare insa plac­erea unei con­ver­sa­tii al carei scop e con­ver­sa­tia in sine. Dar cui ii place sa vor­beas­ca de drag­ul de-a vor­bi? …

Tutur­o­ra.

Dar asta pen­tru ca in real­i­tate vor­bim pen­tru a umple golul imens dat de spatiul din­tre noi.

© 2018, Andreiul. All rights reserved.

no comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.