Inmultiti multimea vida

Cand fericirea-si devine greata

Ascutit. Din coate daduse mult timp, lovea si era lovit constant, progresul isi cere vanataile ca tribut. Urcase inflacarat scari rulante, ce vin din sens opus, pentru a deveni mediocru. Astre ce-si pierd dominanta asupra boltei ceresti, privea in zorii diminetii. Retina i se izbise de-o stea cazatoare, ce-i imprimase urmatoarea obsesie – Mediocru nu te zbati sa devii, mediocru te naste universul. Rumina. Refula. Lucra cu o dalta din ce in ce mai ruginita, sculpta mai mult din rutina decat din vointa, dezgolind o piatra nemernica.


Cum sa faci din ce in ce mai putin, cu din ce in ce mai mult.


Rafinament. Se lovea de rutina unora de prin jur, ce-si planuisera preconstient a deveni eficienti in ineficienta. E o sursa de mandrie abilitatea de a gasi de lucru ca sa nu muncesti. Anost si disociat, se tara ca o rama de la o sinapsa la alta. Cu energia ramasa elabora, precum Daedalus, labirint dupa labirint, menite sa intarzie eventualii pretendenti la firmiturile ce-i umpleau preajma. Privea printr-un geam anonim, vedea si se identifica aleator cu diferitele masti pe care si le imagina, distiland comportamente. Regurgitatiile eructate inopinat erau consecinta ideei ca oameni-si iubesc mai mult mastile decat sinele.


Moartea copilului interior –
cand aroganta intalneste prostia.


Cel mai crud flagel e cuvantul. Acel cuvant atent ales care-ti face inima sa sara cateva batai doar ca sa-si contracte atat de tare fibrele, incat sa ajunga pe dos si tot corpul sa vibreze intr-o febra fara de leac. Dar poate nu cuvantul doare, cat faptul ca desi cladise ziduri groase cu metereze pazite, celalalt a gasit usa secreta care demoleaza structura. Durerea vine din constientizarea necesitatii unei alegerii ulterioare. Constructia de noi ziduri sau de noi carari, pentru un alt viitor. O stanga sau o dreapta, care peste zeci de ani isi va vedea verificata integritatea, o noua structura ce va deveni o inchisoare sau serii de trepte spre niciunde.


Adevaru-i cea mai buna gluma.


Creierul este o structura foarte sensibila la schimbare. Nu putem asemana creierul cu un calculator deoarece prin firele noastre curg neurotransmitatori. Ar fi frumos sa putem face cu electricitatea ce putem face cu creierul nostru. Dar nu putem. In schimb putem sa ne lipim de el cu electrozi si sa-i inregistram tipetele.


Cand vezi un urias, verifica mai intai pozitia soarelui; sa nu fie doar umbra unui pigmeu.


Stigma. Pe un canvas imaterial tragea linii intrerupte doar de cate un stranut. Cand relua pictura, trecea pensula prin panza si privind prin golul lasat, vedea destinul pe care aleator il insangerase. De obicei era un nimeni nesemnificativ, dar din cand in cand, era un cineva acel alt punct, intre o serie de linii.

Jos, peste tot,
pe noroi de sange zac, risipiti,
mortii unui sfant razboi
Si vii ce-n zadar se zbat, ingroziti,
sa scape-ncercand,
a fost sa le fie dat,
blestemand, sa piara curand…