Folosesc constant termenul “ascuns” zilele acestea. Imi pare ca viata aceasta are un mecanism asemanator cu spatele unui ceas, iar noi nu vedem decat ora exacta si ne dam cu parerea despre mecanismul din spate. Aseaman ceasornicul neinteles cu gravitatia, constiinta – procese fizice rezultate din interactiunea materiei cu ea insasi. Tot acel ansamblu de rotite pe care doar ceasornicarii il inteleg, si nici ei pe deplin, ne este ascuns. Trebuie sa devenim un pic curiosi ca sa deschidem capacul acela din spate, sa fim indeajuns de puternici sa ne abtinem de la a ne vara degetele in acel fragil mecanism, dar totusi sa verificam realitatea cu mana noastra (sa nu uitam ca Toma Necredinciosul e singurul care l-a atins pe Isus dupa ce a reinviat); dar tot ce am face prin observare ar fi sa reinterpretam un echilibru delicat intre diferitele componente. Suntem deci, prin natura, inclinati spre a demistifica prin curiozitate, distrugand mituri. Vreau sa cred ca suntem oarecum absolviti de vina ca interferam in univers.

Poate ca daca ne-am minuna doar de ora exacta, n-ar fi suficient pentru spiritul eretic din noi, am dori sa stim ce legi guverneaza acel ansamblu, de ce functioneaza cum functioneaza?, de unde atata precizie?, de ce unele ceasuri arata gresit ora?, de ce altele sunt atat de perfecte?, de ce unele se strica si altele nu?…se nasc intrebari si aceste intrebari isi cer partea lor de raspunsuri intr-un cerc infinit ce se transforma in spirala, deoarece punctul de inceput nu mai e acelasi, sosirea gasindu-ne pe un alt plan. Asta daca nu discutam in cerc vicios aceleasi carti false de la inceput.

Nu uitati, viata inseamna libertate!, egalitate si fraternitate