Viata e libertate – prima postare AION.
Probabil ca ar trebui sa caut ceva inteligent sa spun, ceva care sa atraga publicul cititor de carte de calitate catre acest blog. Nimic inteligent nu imi vine in minte, doar o doza suprasaturata de cinism si sarcasm. De multe ori intr-o zi ma trezesc si ma uit in jur, vad doar oameni care isi trag picioarele dupa ei spre locul unde se prefac ca muncesc sau catre casa. Sunt gri, sunt stersi, ochii lor au cataracta, sunt orbi fata de tot ceea ce este in jurul lor. Singurul dram de bucurie este atunci cand isi primesc salarul sau pensia. Dar ea trece subit pentru ca isi aduc aminte de platile ce trebuie sa le faca. Stau iarasi o luna aproape fara nici un ban.
Acesta e un mic context din Romania de azi. O Romanie in care cateva edituri dau majoritatea cartilor pe piata si deci trendul cartilor de citit. O Romanie in care oamenii sunt mai preocupati de ratele de la banca, lipsa medicamentelor din farmacii si statul in genunchi la biserica, pentru ca bunul Dumnezeu sa-si plece ochii asupra lor si sa-i salveze. Din exterior privind toate acestea imi pare o Romanie feudala. Atata ca avem libertatea de exprimare, aproape ingradita, dar avem libertatea de a butona 100 de canale TV si de a ne cumpara haine D&G si Armani. Suntem multumiti sa aspiram spre viata celor din Monaco. Lumea buna, ce mai. Suntem toti sclavi ai bancilor, am devenit un numar dintr-o statistica si nu mai suntem oameni cu drepturi cu ratiune cu sentimente. Acestea nu mai conteaza cand tot ce conteaza este sa producem, pentru firma la care suntem exploatati, am vrut sa spun angajati, pentru biserica, pentru stat, pentru casa de pensii, pentru copii, pentru sotie si pentru amanta etc.
Nimeni si nimic nu ne va face sa intelegem un adevar simplu. Suntem liberi in acesti 1500 cc care sunt postati nu doar sa nu ne ploua in gat. Libertatea se castiga nu se primeste, la fel ca pe vremuri, ca sa fii liber trebuia sa lupti. Forma moderna de lupta este cea intelectuala, luptam prin ideile pe care le avem, cuvintele devin “arme de lupta” pasnice. Ca sa putem lupta trebuie sa ne cultivam si nu ne cultivam citind doar carti de duzina. Cu cat citesti mai mult cu-atat mintea iti permite sa intelegi probleme mai complexe, ii imprima o anumita elasticitate si dorinta de a acapara cat mai multa informatie noua. Asta e magnific la bucatica de pamant ce e plasata in craniu.
As dori sa inchei prin o intrebare, De ce cititi?, lasati-mi un comment mai jos si voi incerca sa fac urmatoarea postare bazata pe cateva din raspunsuri.
Nu uitati ca viata inseamna libertate!
May 17, 2010
de ce citesc? depinde cred de ce anume citesc 🙂 citesc pentru a ma informa, citesc pentru a ma deconecta, citesc pentru a ma satura, citesc pentru a visa, pentru a uita, pentru a ma ascunde, pentru a-mi aminti…
May 17, 2010
Citesc mai ales atunci cand sunt singur. Cu cat sunt mai singur, sau mai bine zis, insingurat, cu atat pot sa citesc mai cu patos. Ma intreb si eu de ce. Raspunsul cel mai simplu ar fi: fiindca lectura nu este altceva decat comunicare. Instant Messenging nu doar la distante extraordinare ci si prin timp. Asa ca, insingurat fiind, ma hotarasc sa “vorbesc” cu o carte. Pe de alta parte, nimic nu e niciodata simplu. Si cu toate ca teoria asta imi suna destul de poetic, sau poate tocmai de aceea, ceva imi spune ca nu-i chiar asa…
May 18, 2010
Nu mai citesc de vreo 5 ani. Informatia o iau online sau prin vechea metoda de transmitere… orala.
July 25, 2010
Citesc pentru a evolua.
March 2, 2011
De cand am devenit constient de mine pe aceasta lume – sa fie vreo 20 ani de atunci – citesc pentru a capata informatii, cel putin la nivel teoretic, despre rostul vietii si esenta lucrurilor. Pe mine, alaturi de alte “forte” care m-au ghidat continuu, cititul m-a condus spre un nivel de intelegere pe care cred ca-l aveam si nu am facut decat sa-l redescoper sau sa-l adaptez lumii fizice in care traiesc. Consider ca este o forma buna de acumulare de informatie, dar nu suficienta. Este necesara in prima faza insa dincolo e nevoie de transmisie orala (in cele mai multe cazuri) si de efort personal. Personal pot spune ca avem la indemana, in forma scrisa, cam tot ce este necesar pentru a patrunde in zona perceptiilor mai profunde. Odata patrunsi acolo, multele cuvinte scrise nu-si mai au locul, insa apar alte “mijloace” de cunoastere.