E liniste deplina. Infricosator de liniste. Din spatele unui geam termopan vad din cand in cand cate un taxi si cate o furnica de om mergand spre casa, pe trei carari. Ma uit pe geam si imi imaginez ca fumez o tigara, ca in vremurile bune. Imi beau cafeaua imaginara, care o sa ma tina treaz pana spre dimineata, cand cu pasii grei ma voi tara spre pat. Voi incerca sa adorm dar va fi un chin. Din noapte, va fi zi. Si o voi fi stricat-o dormind. Imi bat joc de ea. Mi se pare ca actul suprem de sfidare este sa dormi ziua. Toti muncesc si se zbat si tu…tu dormi. Un greier care isi traieste viata alergand dupa tot ce e important doar pentru el, insa pentru nimenialtul. Cred ca e si asta o forma de sfidare. Da, ati ghicit, sfidare este cuvantul zilei de azi. Sfidare si liniste. Desi cele doua nu merg impreuna, sau merg, insa dau rezultate mai subtile. Si atunci cand faci ceva, orice, nu vrei ca rezultatul tau sa fie subtil. Vrei ca oamenii sa stie ca tu dormi ziua. Dar cand spui asta, ei adopta o grimasa. Tu intelegi ca ei te dispretuiesc sau te invidiaza, dar ei te compatimesc, deoarece in opinia lor iti dormi viata, nu te razvratesti impotriva ordinii naturale. Au oare dreptate? Nu stiu. Stiu doar ca a sfida fara tinta e ca si cum ai fi un soldat fara front. Te lupti dar nu stii cu cine. Ajungi sa iei ca si adversari morile de vant.

Am invatat de la cineva ca cea mai buna forma de canalizare a urii si a tuturor sentimentelor negative este catre citit. Cu cat urasti mai mult, cu-atat citesti mai mult. Faci un cocon din cuvinte in jurul tau. Faci labirinte de nepatruns, cu cat mai alambicate cu-atat mai bine. Ai spune ca te ascunzi. Dar nu, te calmezi.

Sunt pe deplin convins ca avem un potential enorm. Odata ce ai in minte teluri si nu te lasi abatut de la drumul spre ele, nu vad cum n-ai putea sa treci orice obstacol. Insa, atunci cand in drum spre teluri esti distras spre altele mai noi si mai apetisante, in timp, devii frustrat, deoarece tot incepi dar nu termini nimic. Cred ca in acest mod se nasc oamenii care iti spun zi de zi, nu poti sa faci asta, sau cealalta. Deoarece, nici eu n-am reusit. De parca ei ar fi punct de referinta pentru mine, de parca mie mi-ar pasa ce ai facut tu in viata, de parca tu esti eu si eu sunt tu. Aroganta fara fond, doar atitudine dar fara profunzime. Masti adica, intr-un cuvant, xerox dupa xerox al unui niciodata original.

As putea sa inchei aici, da. O voi face lasandu-va un rest de poezie pe care sa meditati.

Atunci lumea cea gandita pentru noi avea fiinta,

Si, din contra, cea aievea ne parea cu neputinta.

Azi abia vedem ce stearpa si ce aspra cale este

Cea ce poate sa convie unei inime oneste;

Iar in lumea cea comuna a visa e un pericul,

Caci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul. (M.Eminescu)