Parca viata e mai valoroasa cand nu-ti pasa de ea. Nimic din exteriorul nostru nu are valoare. Sa fie asta un fel de intelepciune strabuna care se trezeste in noi pe masura ce trece vremea, sau ea vine odata cu intelegerea efemeritatii lumii materiale, hmm. Il plasam pe dumnezeu inauntrul sau in afara noastra. Redus la elementar cred ca aici se ajunge, si toate marile religii nu fac decat sa isi construiasca dogmele in jurul acestor doua posibilitati. Fie ca suntem toti nascuti din supa primordiala, ca am evoluat din maimute sau ca suntem bucati de pamant cu viata daruita de altcineva, blocati aici pana murim sau liberi sa plecam cand dorim, Adevarul este undeva departe de noi. Care este atunci motivul pentru care incercam sa definim Adevarul? Evidenta este nevoia de siguranta. Cum ziceam, nimic nu e sigur pana nu e definit. Si atunci se mai pot modifica … adevarurile. Pentru ca fiecare adevar nu exprima decat o paradigma de gandire, bazata pe logica si deductie din date observabile. Cum poti fi sigur cand absolut nimic nu e sigur. Cum pui la indoiala ceea ce reprezinta un minaret al civilizatiei. Extras din simplitatea primordiala, observ ca lupta aceasta este intre ratiune si sentimente. Ratiunea nu te lasa sa crezi in ceva ce nu poate fi cuantificat, masurat, etichetat iar sentimentele iti lasa deschisa aceasta posibilitate. Probabil ca nu ar trebui sa fie o lupta, ci o colaborare. Cred ca asta inseamna de fapt simbolurile gen yin-yang, acel echilibru fragil entropic intre bine si rau, ratiune si sentimente, intre poli antipodali.

Nu sunt nici pe departe pregatit sa imi formulez parerile despre viata de apoi sau cea de acum. Incerc si eu sa definesc in linii mari ce inseamna pentru mine existenta, nu doar pentru ca e interesant ci mai mult pentru ca ma intriga cat de mult poate fi impinsa limita noastra de perceptie, si cand ea este depasita … well than we expand our mind.

Incep sa inteleg ca suntem victimele informatiei. Cantitatea de informatie la care avem acces este impresionanta si nefiltrata. Nu pot prezice modul in care aceasta nefiltrare ne influenteaza dar pot spune cu certitudine ca ea creeaza confuzie intr-o minte care nu stie ce cauta. Nu de putine ori ma simt pierdut in aceasta mare de informatii. Tot timpul caut ceva, niciodata nu stiu exact ce, dar gasesc pe drum informatii interesante si incerc sa lucrez cu ele cand imi reformulez teoria mea despre viata. Cred ca fiecare face asta, sunt sigur ca fiecare din noi se intreaba seara inainte de somn, care e scopul a tot ce e aici si care e semnificatia acestei retea de fire care sunt incalcite si care ne conecteaza pe toti in final. Misteriosul labirint de ata care ne uneste si ne separa in acelasi timp.

Cred ca ne jucam cu focul cand punem la indoiala tot ce este in jurul nostru. Probabil ca multi se ard si se sperie, prefera apoi sa stea cuminti si sa urmeze arhibatucita cale. Unii continua si poarta cicatricile tot restul vietii. Sau poate pur si simplu cred ca ma joc cu focul cand de fapt ma joc cu cuvinte cand imaginatia o ia razna, dau nastere la tot felul de ipoteze bazate pe alte informatii care pot fi false, si tot asa. O imbinare intre fals si real, cum poti sti care este Adevarul astfel. Sau chiar daca te apropii de el, fiind intangibil si nemaiauzit, cum stii cat de departe sau de aproape esti de el, cred ca prin intrebari. Dar ele sunt limitate prin raspunsurile lor. Certitudinea naste insa alte indoieli, adica intrebari. Un cerc, spirala cum o fi, infinita. Nu cred ca vom ajunge vreodata la Adevar, posibil ca sa fie fuga dupa umbre si iluzii. Ce stiu eu, sunt un simplu om.

De mii de ani ne mandrim cu logica noastra, cu ratiunea si cat de diferiti suntem de animalele ce ne inconjoara datorita lor. Cred ca fiecare teorie aparuta in aceasta lume despre lume, este reala si falsa in acelasi timp. Reala doar pentru ca daca indeajuns de multi oameni cred in ea, devine parte integranta din noi si o acceptam ca fiind reala. Falsa tocmai pentru ca nu exista certitudine. Astfel multiple notiuni false s-au pastrat de-a lungul vremii si pe masura ce am evoulat le-am abolit, insa nu si din mintea acelora unde informatia nu a ajuns. Informatii false spuse de suficient de multe ori devin reale, doar pentru ca sunt unanim acceptate. Ca in “brave new world”. Hmm… Posibil ca acest ocean zbuciumat de informatii nefiltrate sa fie acolo tocmai pentru a bruia o minte nepregatita si a produce iluzia accesului la informatie. Ce sa fie mai bine oare, sa ai notiunea ca exista Adevarul si sa n-ai nici cea mai vaga idee cum sa pasesti spre el sau sa nu fi aflat niciodata asta…?

Cam pesimist final. O poezie aduce intotdeauna ganduri mai bune.

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare,
Caci perdelele-ntr-o parte când le dai, si-n odaie
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate
De dureri, pe care însa le simtim ca-n vis pe toate.