Cred ca viata e foarte frumoasa, cand o vezi in filme. Am ajuns la concluzia ca fericirea e invers proportionala cu nivelul asteptarilor tale, de la tine. Cu cat mai scazute cu-atat mai fericit. Da. Am ajuns la trista concluzie ca nefericirea vine de la sine cand realizam ca nu vom avea nimic din ce vedem in filme, nu toti, dar marea majoritate, ca nu vom ajunge in ceva rai si ca suntem din start condamnati la iad, apoi cand incepem sa gandim ne dam seama ca nu exista iad sau rai, si asta e culmea nefericirii deoarece, la concluzia asta ajungi la batranete sau foarte aproape de ea si ti-ai irosit viata incercand sa ajungi intr-un rai ce…nu exista, ca iubirea exista in liceu si foarte rar dupa etc. Stiti voi acuma, truisme d-astea pe care le stim toti, toti vrem sa le evitam, dar din inevitabilitatea lor ne tot lovim de ele. Ca o musca de geam.

Zile si zile. Mai bune, mai rele. Cand si cum. Mai optimist, mai pesimist. Mai gnostic, mai agnostic. Fictiv, imaginar. In cautarea Adevalului sau a Falsului. Nici o zi la fel. Toate diferite. Totul diferit. Tot timpul gramatical corect. Idei mai bune mai rele, contrare sau nu. Toate ma alcatuiesc pe mine. Si pe multi altii, desigur. Sa nu uitam ca esti unic. Unic, ce fals suna.

Zgadaresc cu unghia zidul, obsedat de sunet. Poate asa, incetul cu incetul voi evada din inchisoarea mintii mele. Daca suntem de fapt prizonierii propriilor ganduri si propriilor experiente?, condamnati sa simtim doar ceea ce am fost conditionati sa simtim. Cum poti sa iesi din tipar cand tot timpul ai aceleasi experinte? Caut claritate si simplitate, dar mi-e imposibil. Tot timpul vad lumea prin prisma atator experiente placute si neplacute. Majoritatea neplacute. Claritate, poate imi trebuie Visine. Caut claritate dar tot ce vad este umbrit de trecutul meu, nu am cum sa vad toata padurea cand eu sunt fixat pe copacii din fata mea. E obsedanta aceasta dorinta de claritate. Nu cred ca o sa o experimentez vreodata ca o stare continua, decat asa, episoare discontinue, la intervale nedeterminate de timp. E deprimant din unghiul meu de acum modul in care evouleaza situatiile in jurul meu. Din ce in ce mai multa prostie in jur, ma simt din ce in ce mai dezgustat de ce vad si am stari contrarii care ma indispun, in cel mai bun caz. Intalnesc din fericire si oameni faini, oameni cu care mai pot schimba o vorba, insa de cele mai multe ori sunt nevoit sa reflectez la istorioarele pe care mi le spun peretii. Imi place sa rad si asta ar putea sa imi ocupe tot timpul fara sa imi para rau, decat sa fiu suparat, prefer sa rad si sa ma simt bine. Cine stie…, oricand pot sa fiu serios daca trebuie, e mai greu sa fii hazliu. Si uite cum cautarea de claritate se transforma in cautarea de zile in care sa gasesc ceva amuzant, deloc modul de viata pe care il doresc, nu doar pentru mine, pentru oricine. Sunt sigur ca sunt si oameni care nu rationalizeaza tot ce li se intampla, pur si simplu merg cu valul si asta le face bine, fara intrebari fara raspunsuri, fara pareri de bine sau de rau. Probabil ca si asta e un mod de viata. Nu-l inteleg si de aceea nu-l aplic. Nu cred ca as putea sa accept ceva fara sa-l pun la indoiala si fara sa-i gasesc valabilitatea. Poate tocmai asta ne lipseste la scara larga, spiritul sceptic si critic. Acceptam de-a gata ce ni se ofera, doar pentru ca suntem distrati sa traim in modul in care cei din filme ne spun ca ar trebui sa o facem. Fugim toata viata dupa iluzii si cand se termina, ajungem la trista concluzie ca nimic din ce am facut nu are importanta si ca singurii ce se vor bucura de existenta noastra vor fi viermii. Cum gasesti atunci ce are importanta in aceasta scurta existenta.

Poate perspectiva mea e cea gresita, probabil ar trebui sa muncesc pentru a fi ingropat in si de datorii, ce tensiune trebuie sa fie inauntrul unui om de genul, isi pune singur latul la gat pentru o situatie mai buna. Oricum oamenii nu invata din greselile lor sau alor celorlalti. Oamenii uita la fel de repede ca un pestisor auriu, adica foarte repede. Si poate ca e bine asa, poti sa fraieresti un om de mai multe ori intr-o viata. Asta sigur se petrece cand lipsa educatiei e prezenta. Si nici nu poti sa zici ca suntem cel mai rasarit popor, chiar daca mai auzi pe cate unul ca se lauda ca am avut si noi ‘jeniile noastre. Care au plecat din tara, si ma intreb de ce. Sunt sigur ca starea de acum nu e de ieri de azi, la o adica, marsavi am fost tot timpul, si nu doar noi. Cum altfel ar fi supravietuit specia umana, daca ar fi fost doar ala mai puternic la pasarea genelor, majoritatea ar fi stat pe sec toata viata. Politica, i-a facut pe caini sa isi dea seama ca daca comploteaza in subterane pot sa inlature leul care le face calvar viata la suprafata. Si o haita de caini pot dobora un leu, nu e fizica atomica la mijloc. Doar putere. Si oamenii ar face orice sa o aiba. E precum un drog. Cum eu caut claritate asa altii cauta putere. In nesemnificativitatea lor betia puterii le da un sens.

Azi sunt ghicitorul in coji de seminte. Numerologul care descifreaza sfarsitul lumii in numerele de la lotto. Vanzatorul de apa sfintita de la coltul blocului. Cel care se joaca cu atele spirituale, leaga si dezleaga noduri, face bratari si impleteste macramee. Stiu ca energiile cosmice sunt influentate prin pasta de dinti pe care o folosesc la solstitiu si energiile telurice sunt influentate de mixtura de banane pe care o mananc la echinoctiu. Suntem toti interconectati si de aceea ii indrum pe toti din jurul meu sa aleaga sa fie sanatosi. Poate asa…