In unele zile.

Imi vine sa scuip cand merg pe strada. De la scarba. Ma inconjoara, ma cuprinde, ma simt infectat si vreau sa excret cumva acea senzatie. Dar inghit in sec. Toata ura aceea simt cum imi face inima sa imi bata mai puternic, mai haotic. Imi ridica pulsul. Iritarea in loc sa se diminueze este accentuata. Incerc sa ma plimb neutru sa pot sa vad doar caricaturi in loc de oameni, vad in multime doar reprezentari ale lui Goya. Poate e amuzant. Poate e infricosator. Daca un observator fin ar putea sa extraga si sa distileze sentimentele ce plutesc deasupra acelei gloate. Ar iesi o capodopera.

In alte zile.

Epifanie. Un tablou psihedelic mi se desfasoara in fata ochilor. Contraste violente imbracate intr-o lumina difuza. Sclipiri foarte puternice, ca niste blituri, mi se declanseaza din cand in cand in ochi. Ii inchid, poate asa va disparea imaginea. Dar nu. Ea devine mai intensa. Un miros intepator de parfum ieftin, transpiratie si bautura imi umplu narile. Acum, tot corpul simte ceea ce vad. Ii dau drumul. Ma cuprinde o relaxare profunda si o impacare cu conditia mea umana. Sunt fericit si spiritul imi zambeste, eu ii zambesc inapoi si ma las prada tabloului suprarealist. Am constientizat ca a fi un om matur inseamna a vedea adevarul cu ochii tai dar sa nu spui nimic nimanui, despre nimic din ce vezi, ce simti, ce ai ajuns sa experimentezi. In cel mai bun caz vei fi ridiculizat, in cel mai rau caz ti se pune o camasa frumoasa, alba, ce se leaga la spate. Sunt sigur ca sunt atatea povesti in spatele unori ochi negri, albastrii sau verzui. Fiecare are tabloul sau pe care il traieste si retraieste. Unii avem parte doar de un singur tablou si ramanem sa ne gandim la el toata viata. Analizand si revizuind ficare milimetru din el. Altii cauta aceste epifanii, hai sa le spun cum imi place, momente de claritate. Cred ca acesta este momentul in care iti dai seama ca exista mai mult decat cele cinci simturi fundamentale. Limitate si inradacinate in fizic. Cred ca odata ce ai trecut un prag de genul nu poti sa mergi inapoi la viata de zi cu zi. Si daca mergi, esti doar un fricos.

Aproape tot timpul.

Sunt fiul lui Dionys. Am sa va spun de ce. Nu am inteles pana acum cum merge lumea. Ma simt ca Nebunul de pe cartea de Tarot. Lampa nu-mi lumineaza decat drumul din fata ochilor. Nu stiu unde voi ajunge, stiu doar ca lumea va fi intoarsa cu capu in jos…poate vor fi implicate si un tunel sau un pod. La fel ca in Alice. Mistic. Cu siguranta nu voi avea nici o pisica ranjind care sa-mi dea o ghicitoare ca sa ies din nisipurile miscatoare ale acestei lumi. Presarate la tot pasul, might I add. Ghicitorile vreau sa zic. Si nisipurile, de ce nu. Dionys. Am uitat de el. Un rebel razvratit cum ar zice geniile acestei vremi stralucinde.  Sub-genii, sa-l citez pe un om fain. Patratele. Squares etc. Eternul ametit care vede lumea cum altii nu o vad. Drumul lui initiatic nu va incepe decat atunci cand nu se mai intreba de ce el vede lumea in acest fel si restul nu. Nimeni nu-i spune cum sa ajunga acolo, de aceea se pierde de atatea ori pe atatea alte cai. Asta si ca …

Aproape niciodata.

Sobrietatea nu este punctul meu forte. Poate tocmai pentru ca vad atatia oameni sobri in jurul meu care se aventureaza dupa atatea lucruri, titluri, promovari, obiecte, datorii, credite, familie, viata imperfecta spre care toti ne taram pe branci. Toti vrem sa o traim. Daca asta nu e calea, evident ar fi ca opusul sa fie alternativa buna. Opusului i se rup hamurile foarte rapid, neimblanzit fiind atunci cand ratiunea iti este adormita. Alternativele sunt alternative pentru ca lumea nu le ia in considerare tot timpul. Dar ce s-ar intampla daca alternativele ar deveni calea. Hippies would happen!…smelly wierdos. Pot smoking smelly wierdos. Ok, this is not the best debate with myself. I’ve had worse. Nevermore.

O concluzie fara sens ar rezuma…

Metoda cel mai des aplicata este cea cu cel mai mic consum de energie si deci cele mai mici rezultate. Dar da rezultate. Cred ca face un fel de jedi-mind trick with your brain. E asa de multe informatii si cei mai multi fac o supa din ele si eat it all up, fara sa trieze. Fara triaj…well.

Poti sa go old school. Back to the basics. Pre-Socrate, Socrate, Platon, Aristotel. Futil. Toti ne gasim drumul la un moment dat. Fie el din Socrate, Coelho, stirile de la ora 5 de la pro-Tv, predica de duminica. Dar de ce cand acumulezi, nu vezi decat cat de nesemnificativa este incercarea ta de a intelege acest fascinant mister. Toti suntem un Faust. Pierduti pe drumul evident.

In the end, you are exactly–what you are.

Put on a wig with a million curls,

put the highest heeled boots on your feet,

yet you remain in the end just what you are. – Mephistopheles, Faust.