I am still trying to find out why the god that doesen’t exist put me on earth.

Au sa mi se umezeasca si mie ochii oare cand, batran fiind, voi vorbi despre toate cele care le-am facut cand eram tanar. Ce detalii am sa-mi aduc aminte?, care zile au sa-mi ramana oare in minte?, cum selectam ce ramane?

Cred ca cel mai ciudat sentiment este acela ca, atunci cand iti iei ramas bun de la cineva, pe care simti ca nu o sa-l mai vezi niciodata, cum iti iei ramas bun de la acea persoana?

Nu inceteaza sa ma uimeasca complexitatea in care ne invartim constant. N-am sa incep sa vorbesc despre ea, sincer nici n-as sti cum in acest moment. Dar merita mentionata ca fiind atat de frumoasa.

Mi-as dori ca in liceu sau candva in viata, un profesor sau cineva cu autoritate sa-mi fi spus ca in viata voi face foarte multe greseli si ca … la un moment dat am de ales, sa accept ce am ales si sa merg mai departe sau sa stau nopti intregi si sa ma gandesc “ce-ar fi fost daca”. Dar lectia asta o inveti singur si nimeni nu-ti spune ca, in viata asta, dintr-un lung sir de alegeri, ti le amintesti doar pe cele gresite.

De ce ne agatam de greseli cu atata disperare. Ne definesc ele oare?, sunt ele definitorii pentru altceva decat faptul ca atunci cand alegem suntem cu gandul in alta parte? La viitor sau la trecut. Cine stie. Oricum majoritatea timpului nu alegem constienti si apoi ne miram cum am ajuns unde suntem. Dar asta ar insemna ca ne petrecem viata intr-o “coma sociala”, in societate suntem perfect functionali dar suntem in coma. Cred ca e o stare omniprezenta. Ce ne rezerva viitorul oare? Sunt asa de curios si simt deja o nostalgie pentru lucrurile care se petrec in jurul meu. Imi inchipui viitorul cum Jules Verne si-l inchipuia. Viitorul pe care il scria atat de frumos in puseurile de claritate, cand nu mai avea hasis. Un viitor pe care ti-l inchipui dar pe care n-o sa-l vezi niciodata. E un set de emotii foarte intortochiate.

Omul viitorului este un zombie. Indopati cu stabilizatori emotionali, fast-food, nascuti conectati la internet si logati la o viata virtuala, till’ death. Orase intregi goale si strazi pustii. Blocuri de sute de etaje cu apartamente de 15 mp. Hai, gata. E arhifumata distopia asta.

E o lipsa totala de iubire in occident. Asta e concluzia meditatiei mele si dupa cateva zile de privit lumea din jur prin aceasta noua perspectiva, toate incep sa aiba sens si sa se explice de la sine. E un exces financiar si o lipsa cronica de dragoste fata de orice, ma rog, exceptie e iubirea fata de bani.  Si unde iubire nu e, e doar ura. Ura e un sentiment destul de toxic si ultra-molipsitor. Ce e frumos la ura e ca isi corodeaza recipientul. Astfel il poti recunoaste.

Incep sa ma bucur ca sunt dintr-o tara de lumea a 5-a unde inca acasa te asteapta o masa calda facuta cu multa dragoste, din cand in cand vezi niste ochi frumosi ce lucesc cand iti vorbesc, mai tot timpul oameni care chiar te asculta si care, chiar daca nu tot timpul, te mai suna sa te intrebe daca mai rezisti si iti spun o vorba buna fara sa astepte ceva in schimb.

Cand incepi sa aduni ca un hapsan incepe sa iti fie frica. Sa nu iti ia foc casa, sa nu iti fure masina, sa nu te lase nevasta si sa-ti ia copii, sa nu te ia bolile in primire etc.

And we all know that “Fear is the path to the dark side. Fear leads to anger. Anger leads to hate. Hate leads to suffering.” and, “Named must your fear be before banish it you can.” You gotta love that little green skinned pott smoking hippie.

Cand simti un gol inauntrul tau si nu gasesti cum sa-l umpli ai impresia ca masina ta il va umple, casa, cainele, job-ul platit cu 6 cifre, copii, dar dupa tot acest traseu afli ca esti la fel de gol si la fel de singur, problema e ca esti batran si uscat si nu mai ai ce sa faci decat sa iti accepti greselile, daca poti…

Ce usor trebuie sa fie sa ii vinzi ceva unui om care are impresia ca salvarea lui va veni doar daca va cumpara cine stie ce prostie de produs, ca asta il va face un om intreg, un om functional. In fine, e arhifumata distopia asta…

Divaghez printre golurile de aer.

Cred ca in viata trecuta am fost pescarus.