Recrudescenta prin catharsis

Cred ca cel mai pustiu loc din lumea asta este inauntrul nostru. Ma simt foarte confuz si vad asta si in postarile pe care le tot scriu, de cele mai multe ori titlul nu are legatura cu continutul, inceputul nu are legatura cu sfarsitul si tot asa. Lista de discrepante continua. Ma rog, au legatura, insa e nevoie de imaginatie si dorinta de a le face sa se imbine toate fluent, ca un rau si un dig, nu le vezi crescand in mod natural impreuna. Sau mai simplu, ca doua piese lego care nicicum nu vor sa se imbine insa, aceeasi matrice fiind folosita la toate, stii ca efortul va fi rasplatit in final cu imbinarea lor. Nu aici doream sa ajung. Probabil ca e normal, adica nu scriu cu subiectul in fata, as putea spune ca aberez, incercand sa pastrez un fir logic. Si logica mea poate fi devastator de eronata.

Cred din ce in ce mai justificat ca interactionam dupa sistemul miscarilor Browniene, ca haosul ne guverneaza intreaga existenta si datorita faptului ca nu avem un set de instructiuni pentru acest vast mister denumit viata, nu ne ramane decat increderea ca ceea ce stim si spunem este real si corect, sau urmarim orbeste dar cu incredere ca ce spun altii este real si corect. Cred ca increderea in sine este la fel ca si gravitatia, in sensul ca un obiect mare are o gravitatie puternica, pe cand unul mic are o gravitatie neglijabila. Asa si un om cu multa incredere in sine sau in ideile sale poate deveni un Soare pentru cei ce sunt planete sau meteoriti sau simple granule de nisip. Toti cuprinsi in raza de actiune sunt afectati fie ca vor fie ca nu. Nu cred ca e foarte dificil de inteles sau de patruns acest adevar, oamenii care cred in ce zic si fac, atrag oameni care ii urmeaza. Cat de simplu si de elegant suna. Vad din ce in ce mai des ca majoritatea semenilor mei sunt in general foarte incerti, confuzi si ignoranti, tocmai pentru ca li se pare irelevant sau…am sa fiu ingaduitor si am sa spun ca misterul pare de nepatruns, asa ca de ce sa se mai streseze cu intrebarile cand oricum nu exista un raspuns sigur si singur. Asa ca aici intervin oamenii Soare, oamenii in jurul carora se centralizeaza sisteme solare. Eu cred ca aici pot sa-I alatur pe Isus si pe Darwin, pe Einstein si pe Hitler etc. Aici i-am scris pe cei international cunoscuti dar sunt sigur ca ne putem gandi la cateva exemple locale.

Peste tot auzi ca toti suntem atrasi de putere. Puterea iti este data sau o ai in sange. Toti spun ca o calitate este “reala” atunci cand te nasti cu ea. Asa, pare ca totul e haos. Lasand la o parte faptul ca poti sa inveti aproape orice, prin repetitie si vointa, evident; niveland astfel diferentele intre oameni.

Nu degeaba vointa este cea mai importanta “forta” din univers.

In concluzie, tot ce spun s-ar putea sa fie fals dar daca o spun cu destul de multa incredere si destul de multi oameni o cred, devine adevar.

So, eat a muffin and enjoy dicing and splicing the little truths in life.

Era sa uit! Imaginatia e vitala. Imaginatia iti da credibilitate, imaginatia iti permite sa integrezi in mintea ta absolut orice paradigma, oricat ar parea de ireala. Cred ca imaginatia este cu-atat mai importanta cu cat ea se pierde pe parcursul vietii. Nu degeaba zicea Einstein ce zicea, si am sa va las cu citatul lui, think about it.

“Imagination is more important than knowledge.”

“To raise new questions, new possibilities, to regard old problems from a new angle, requires creative imagination and marks real advance in science.”

no comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.