Nu stiu exact cum sa incep. Imi zboara ideile in cap ca si tantarii langa un lac. Nu pot prinde nici o idee si sa o rostogolesc sa vad unde ajung cu ea. Sunt idei de tot felul, de la cum as incerca sa salvez lumea, pana la ce forme vad eu in norii de vara

Ai fost vreodata asa plin de emotie incat sa simti ca explodezi, daca nu ii dai drumul cumva o vei lua razna, te vei prapadi; lumea din jur iti pare asa de mica, infima pe langa imensa senzatie pe care o ai in inima. E ciudat, ratiunea nu cred ca iti da sentimentul acesta de supraplin. Si toti ne agatam de ratiune, ca de o ultima reduta in fata pierzaniei. Simt ca toti mergem putin prostiti prin vid, suntem particule puse in miscare ce se ciocnesc din cand in cand, ma simt ca sub un microscop si rutina pe care mi-o parcurg zi de zi pare a-mi fi inregistrata si indosariata. Sunt un subiect dintr-un laborator cosmic. Din cand in cand vreau sa evadez dar nu stiu cum, citesti prin cate o carte ca a evadat unul prin cine-stie-ce metoda din inchisoarea asta a corpului, dar daca a evadat, cum ne mai zice si noua drumul?…

Cine sa ne spuna cum sa invatam sa traim?, parintii?, asta nu se invata la scoala, asta nu se invata nicaierea, de aceea suntem toti pe asa de diferite drumuri, si din cand in cand ne intalnim un tovaras de drum, mergem cat mergem si apoi fiecare alege drum diferit la multiplele intersectii ce ne ies in cale. Unii pur si simplu inteleg acest vast mecanism mai bine decat altii si pun in practica ce stiu. Nimeni nu-ti spune de fapt nimic despre acest subiect, il abordeaza, il dezbat, dar il evita subtil. Si sunt o atat de covarsitoare multime care n-au habar cum sa traiasca dar isi dau cu parerea si cauta sa iti impuna modul lor nesemnificativ de viata. Cred ca toti cautam un mod de a trai, si cred ca acel mod de a trai este dat de modalitatea de adaptare la diferitele situatii constante in viata, ca un arc reflex si un act reflex, in functie de ce am invatat pe parcursul vietii reactionam la situatiile intalnite. De obicei reactionam mecanic, de aceea fac conexiunea cu actul reflex, insa ar trebui sa fim prezenti mereu la ceea ce se intampla in jurul nostru, poate ca asa am reactiona altfel, nu cum am reactionat de zece mii de ori, ci in functie de necesitate.

Retusati-ma pana devin omogen si sters ca toti cei din jur.