Oameni noi. Iar.

Un inceput de care nu te mai saturi niciodata. In fiecare an, o noua generatie paseste pe urmele altei generatii. Poate nu identic, dar nici departe.

De aceea Clujul va ramane mereu tanar, mereu reinnoit de nevoile actuale ale celor tineri. Multi pleaca, dar parca 2 altii ii iau locul. Clujul e pustiu vara. Soarele incinge asfaltul si in arsita mistuitoare vezi strazi pustii, doar cate o babuta se plimba de colo colo si vrun’ batranel isi plimba oasele prin parc, sta ascuns pe-o banca la umbra si admira praful. Si, incetul cu incetul, de la o zi la alta, la inceputul toamnei, Clujul devine un musuroi in mijlocul caruia e o forfota continua. Noaptea nu mai are aceeasi semnificatie ca in restul oraselor, nici ziua de altfel. Totul se schimba. E interesant cum intr-un oras atat de mic, in cativa ani, studenti au devenit aproape majoritari populatiei care locuieste in oras, si schimbarile care se produc datorita acestui fapt.

E frumos aici, dar nimic nu mai e special. Senzatia de unicitate e demult uitata si pierduta printre atatia mii de studenti ca tine, mai colorati, mai stersi. Nu conteaza.

Ma bucur ca bucuria mea ii poate bucura pe altii.