Am sa adresez o situatie de care adesea ma izbesc in ultimul timp. De ce sa citesc?!, – de ce sa citesc orice carte atata timp cat de pe net obtin absolut toate informatiile necesare pentru a fi operativ in interactiunile de zi cu zi, gratis. Raspunsul m-a gasit pe mine, cand, intr-un exercitiu, meditam la mirosul familar al bibliotecii de acasa. Mi-a venit in gand mirosul sobru, de cedru, al volumelor atent aranjate, pe care tata le-a citit si colectionat in decursul anilor petrecuti incastrat in gombotul ãsta de humã. Ma gandeam cum fiecare volum e o roca abraziva, care gradual a rafinat lupa prin care tatal meu a perceput lumea. Mi-am imaginat cum toate cunostintele sale le-a distilat, le-a cizelat si mi-a transpus mie lupa lui cand, copil fiind, mi-l citea pe homer, platon, aristotel, horatiu  si altii care mi-au devenit prieteni mai tarziu, fiindu-mi deja familiari. Cartile pulverizeaza excesul de informatie, irelevanta de fapt, pentru a vedea realitatea. Adica e irelevant sa te gandesti la existenta unui dumnezeu, in contextul in care lumea asta e singura pe care o avem si pe care o percepem direct, singura de care ne putem bucura noi, cei ce murim. Lasand la o parte orice exces din lupa, o vom rafina, iar aberatiile cromatice pe care le produce sticla bruta se vor evapora. O vom lustrui, vom folosi diverse unelte si diamantul brut va fi metamorfozat in diamantul slefuit, innobilat fiind de capacitatea sa de a reflecta realitatea in cea mai pura forma. Exaltat de aceasta abilitate este doar acela care face un pact cu sine si cu universul, in care se angajeaza ca nici unul sa nu-l minta pe celalat. Doar asa ar fi etic sa coexiste.

In realitate, craniul uman emuleaza o pinhole camera, cu ochiul ca si lentila, si in craniu se va produce reflexia realitatii. Imaginea e ajustata perfect de neuronii nostrii specializati si selectati de evolutie pentru o rezolutie cat mai HD. Insa evolutionist noi nu am avut nevoie de a vedea in UV, infrarosu sau in raze X precum Superman. A fost suficienta imensitatea spectrului vizual, ingustat in realitate pe 0.1% din banda spectrului electro-magnetic, pentru ca biodiversitatea sa ajunga aici si sa faca ce face zi de zi. Unii din noi stau pe fb toata ziua sau isi beau mintile sau lucreaza intr-o fabrica pentru ca noi ceilalti sa ne permitem sa facem…ce facem…zi de zi. In fine, modul in care ajungem aici e partea care face necesara stiinta si nu religia. Pensula este Stiinta, ea vine cu darul de a ne arata cum exista lumea dincolo de spectrul nostru vizual, prin calcule si prin a aduce electro-magneticul din afara perceptiilor noastre, in spectrul vizual perceptibil de noi, pictand astfel, intr-un cadru largit, panza pe care lumea se reflecta. Acest procedeu angajat deduce foarte clar ca nu exista nici o entitate dincolo de perceptia noastra, si deja stim universul de la un nivel extrem de mare pana la nivelul infinitezimal de mic situat la granita dintre gaura neagra si materia pe care o inghite si o destructureaza. O zona unde e atat de puternica atractia gravitationala incat nu avem cum sa o accesam cu echipamentele actuale. Asa ca informatia despre realitatea asta ar putea ramane doar la o miime de secunda dupa prima miime de secunda de la big-bang, si un credincios ar spune ca acolo este dumnezeu si ca nu stim tot, desi in realitate noi stim 99.99(puneti voi 999 pana va plictisiti)%. Piatra filosofala ia nastere cand prin deductiile matematice – matematica e creeata de noi, oamenii, si hazardul a facut ca realitatea si matematica sa se potriveaza ca si doua cuburi de LEGO – vom reusi sa concepem A theory of everything. Sa ne reamintim pe scurt, de cel mai elegant lucru pe care Bertrand Russell l-a facut, si anume sa demonstreze logic ca 1+1=2, facand o afirmatie puternica in sensul: e una sa stii asta inductiv si intuitiv si e alta sa poti sa demonstrezi trivialitatea, pas cu pas, in limbaj logic. Inferenta e ca intr-un sistem in care asta e demonstrabil empiric, tot ce urmeaza dedus din acele conexiuni logice merita investigat si testat empiric, ajungand la a micsora sfera de influenta a credulitatii si ignorantei.

Si astfel intr-o zi,

Puternicele metereze

Ale puternicului univers, Incercuite de forte ostile,

Vor plange in fata decaderii

Si se vor strivi in ruina.

– Lucretiu, De Rerum Natura