“In intelegerea realitatii creierul faureste constiinta. Deoarece desi percepe orice senzatie, are nevoie sa creeze o identitate care sa interpreteze senzatiile si sa zideasca Realul. Acea entitate e constiinta noastra adica “Campul actual perceptibil si integrat in acel moment”. Un prim camp actual al realitatii asigura supravietuirea formelor simple de viata. Pe arborele genealogic acestea ar fi bacteriile. Ele nu pot interpreta (decat cu mici exceptii) senzatii termice, kinestezice, olfactive si nici macar nu pot detecta radiatia solara. Cu alte cuvinte ele “vad” prin membrana lor o lume chimica si minuscula, utilizand pentru navigatie potentialele de actiune date de diferentele intre sodiul si potasiul din jur. Acest principiu il extrapolam la  celulele umane care fac acelasi lucru …

Pe masura trecerii timpului haosul isi face simtita prezenta, stiind ca nici un sistem termodinamic nu este intr-o permanenta stare de echilibru. El aduce spre exemplu asteroizi, care contin semintele vietii. Anume, izotopi radioactivi, care prin radiatiile emise modifica structura de ADN a bacteriilor inconjuratoare. Acest eveniment deloc unic pe suprafata unui mini-colos ca Pamantul, invita la generatii de bacterii diferite fata de parintii lor pe diferite zone ale globului. Cele ce se adapteaza realitatii supravietuiesc. Reversul devine hrana pentru cei ce continua sa existe. Si 4.5 miliarde de ani mai tarziu, unii din voi citesc despre acest fir al evolutiei pe un comp’ sau pe un ecran de telefon.

Cararea spre marginea perceptibilului inmugureste spontan in mintea umana. Ea forteaza carnea sa-i urmeze calea, precum o pasare isi face cuibul si nu stie de ce il face. Ne metamorfozam in sclavii unor situatii pe care le navigam constienti, situatii generate de o vointa straina noua, inconstienta – dar care ia nastere si ea prin interactiunile noastre cu realitatea. Concentrarea pe comportamentul cel mai simplu necesita cel mai mic efort cognitiv. Daca puterea de procesare creste, integrezi afectiv respectiv rational realitatea si numarul de indivizi asemanatori scade drastic.

Concentrarea atentiei pe Ego (orientat in exterior si foarte activ) naste un cerc vicios ce ne indeparteaza de imensitatea universului interior. Existenta acestui cerc vicios, in a carui mijloc ne arunca rampa intrarii in existenta, denota imposibilitatea noastra de a-l rezolva in decursul generatiilor.

Singura modalitate prin care putem sa-i facem fata, e prin apelul catre o forta exterioara lui si care probabil dintr-o placere sadica, ne tot arunca in mijlocul rasnitei. Asa ca observand, deduci, utilizand realitatea naiva ca si prim criteriu, ca din cruzimea la care e supusa carnea de catre carne, nu poti sa iesi decat creandu-ti o zeitate. Astfel mecanismul de aparare impotriva suferintei generate de realitatea naiva, a dat nastere la religii. Acestea continua sa existe si acum doar in contextul in care refuzi sa integrezi stiintific realitatea. Acest mecanism prim e pur, noi, copiile lui xerox, am devenit denaturate, ruginind tot mai tare, cu greu strabatand Kali-Yuga. Un om care intelege mecanismul de aparare si-l ignora, trece aparent intr-o alta realitate. Din considerente techice, termenul corect ce desemneaza un astfel de individ nu este ateu. Omul nu are de ce sa dovedeasca inexistenta unei dietati inexistente. Nu poti ruga natura sa faca ce nu poate sa faca. Natura nu poate sa raspunda la intrebari al caror raspuns nu exista pentru ca nu poate genera realitati din fictiune. Facandu-ti dorinte in dezacord cu posibilitatile naturii, ea nu va putea raspunde congruent cu rugamintile tale decat haotic. Totusi insa nu poate exista un haos absoult. In stiinta si in realitate exista un grad de predictibilitate.

Insa o filosofie de viata nihilista nu poate produce urmasi la nesfarsit.”

Dupa un aforism de genul, nu de putine ori, incep si imi dau jos de pe ochi, ochelarii. Lumea devine mai blurry atunci, mai fuzzy, mai plina de posiblitati…nu atat de rigida.