Descult prin iarba. Roua inca peste tot. Fiecare bob de roua prinde o raza de soare. Totul devine incandescent si incepe o simfonie de culori. Ma simt parte din ea, iau si eu parte pasiva in acest micro miracol ce mi se dezvaluie in fata. Ma intind pe pamant. Tot acest spectacol mi se desfasoara acum ca si o galaxie ce cuprinde infinit de sori in infinite culori. Daca intind mana pot sa distrug galaxii, doar cu palma mea as sterge din existenta planete si zodii pictate aleator de ochi printre picurii de roua. Sunt un zeu, un zeu ce cuprinde cu ochii sai tot microcosmosul caruia ii sunt acum stapan. Stapan peste viata si peste moarte. Ma intreb daca se mai manifesta undeva acest miracol, daca mai este cineva martorul unui astfel de eveniment.
Hmm…lumea nu e un loc frumos. Lumea e o jungla. O jungla in care cel cu dintii cei mai mari se ridica pe spatele celorlalti si conduce. O jungla in care daca esti bolnav sau inapt sau dezadaptat, esti lasat in urma sa te descurci, adica sa mori. Intr-o situatie de genul sunt abolite toate legile care ne conduc cu atat de bine stabilita strictete. Poate ca in jungla exista locuri unde soarele loveste roua de dimineata si un nou miracol ia nastere. Dar in jungla nu exista neocortexul necesar constientizarii fenomenului ce se petrece. In afara de noi desigur. Dar e atat de multi care merg prin jungla urbana si nici macar nu se uita in sus la cer, cum sa mai stie sa caute frumusetea simpla, cand tot ce vad de o viata este gri-ul blocurilor si al strazilor ce zi de zi le bat. Incep sa cred din ce in ce mai puternic ca frumusetea, iubirea, afectiunea, dorinta nestavilita de a avea, toate aceste concepte, si multe altele, sunt simple reflexe corticale formate si intarite de mic copil, definite prin posibilitatea neocortexului de a le experimenta si dorinta universului de a se manifesta prin constiinta noastra. Asta ultima nu e a mea, dar imi place atat de mult cum suna. E ca si cum universul exista doar pentru ca noi suntem aici sa-i contemplam infinitul.
Ma rog, inapoi la jungla. Cred ca evolutia nu ii deranjeaza pe oamenii religiosi, ma rog pe cei mai elevati dintre ei, cred ca ii sperie vidul acesta universal, o lume fara un zeu care sa ne uneasca, un zeu din care sa provenim si spre care sa tindem, suntem doar bucati de materie ce se plimba de colo-colo, prin ubiquitara miscare browniana, si evident ne mai ciocnim unii de altii din cand in cand…si atat. Totul din jur este o manifestare a creierului nostru. Nu facem decat sa incercam sa intelegem ceea ce se invarte in jurul nostru, avand la dispozitie o perioada prea scurta, nici o harta, nici un scop, doar ce avem inspiratia si intuitia sa alegem.
Pare sec, dar mie mi se pare ca da o cu totul alta perspectiva asupra vietii. Atunci cand nu ai acel oximoron “viata de dupa moarte” cu care sa te consolezi, viata devine o perioada finita de timp in care alegerile pe care le faci sunt cele ce definesc unde vei ajunge. Evident asta cuplat cu genele tale. Fara o interventie divina, poate cu Fortuna si poate cu foarte mult Pan, nu mai ai pe cine sa dai vina cand nimic din ce ti-ai planuit nu a iesit, decat pe tine. Si nimeni nu te invata sa accepti. Nimic din toate astea nu le inveti decat prin trial and error.
Probabil ca doar prin demontarea pseudo-valorilor impuse de catre societatea consumista, superficiala si adoratoare de superfluu’, doar prin demontarea lor constienta individul ajunge sa inteleaga fericirea si dobandeste un anumit grad de libertate. Dar na, e mai usor sa dai vina pe un dumnezeu care ti-a scris o cale in viata, cale care e total diferita de ce-ti doresti tu sa faci. Stai, ce ?!?
E rar oamenii care sa-i intalnesti si care sa vada lumea aproximativ la fel de diferit precum ti-ai dori tu, dar tu stii bine ca tot ce faci, in final, faci pentru tine. Si aici nu promovez egoismul, ci propun respectul fata de tine si timpul tau limitat, timp pe care il ai, o singura data la dispozitie, pentru a incerca sa intelegi cat de cat ce-I cu lumea asta ce se invarte in jurul soarelui, si in jurul ei insasi, la un ax de 23.4 de grade etc etc.
no comments