Daca esti mizerabil nu esti special, nu esti ales, nu esti nimic altceva decat mizerabil. Dar cand esti mizerabil suferi. Si suferinta pune tot in perspectiva, da prioritati, altele decat cand o duci bine, formeaza si da scop. Suferinta nu e o justificare pentru purificarea sufletului, orice zeu indeajuns de barbar sa isi supuna enoriasii merita sa I se intoarca spatele. Caut raspunsuri la intrebari pe care nu mi le adreseaza nimeni. Totusi, matematica este raspunsul universal. Traduci orice in matematica, pui ipoteze si cauti concluzii la care sa ajungi. Daca demonstratia te duce la un fapt real, verificabil, fie ca iti place fie ca nu, reprezinta un adevar. Asa am dedus lumea din jurul nostru si am frant miturile si mistificatiile.

Avem cinci simturi principale. Doar cinci, dar prin ele lumea din jur se manifesta intr-o explozie de mediatori chimici si impulsuri neuronale. Culoare, miros, gust, echilibru, simt. Din acea supa creierul interpreteaza exact prezentul.

Nimic altceva nu conteaza. Restul sunt momente trecute sau viitoare, ele nu au semnificatie decat daca le putem preconiza cu exactitate, sau daca preconizarea lor ne da un beneficiu direct. Presupunerile sunt futile. Ele ne indeparteaza de prezent si ne abat de la drum. Toate sunt impulsuri neuronale, schimburi electrice, electroni adica. Fotonul. Unda sau particula. Unda vibreaza. Tot in univers este vibratie. Si la inceput a fost cuvantul. Daca orice schimb neuronal implica schimb de electroni si din asta rezulta un camp electromagnetic care este mai exact o unda, si deci vibratie, inseamna ca ipotetic vorbind am putea vibra la unison cu unversul. Hmm…cel mai probabil prin a-ti face mintea sa taca, sa se deconecteze de tot ce inseamna corp si deci, cele cinci simturi, a te retrage doar in creier si doar de acolo, din bastionul sau turnul tau de fildes sa experimentezi lumea precum doar cativa pot sa spuna ca au facut-o. Cum e posibil oare?, nu stiu inca.

Moralist fiind, am sa ma intreb de ce toti fugim dupa efemer?, cred ca asta se intampla datorita efectului de “bulgare de zapada”. Mai exact ar fi sa spun ca o masa de oameni care isi doreste sa fuga dupa placerea de moment si nu dupa a face ceva cu-adevarat temeinic, dicteaza in momentul de fata modul in care se desfasoara ciclul vietii.

In nici o alta era din existenta acestui univers n-am fost capabili sa facem mai multe intr-o viata. Inainte un drum in jurul lumii dura ani de zile, acum in 18 ore poti sa spui ca ajungi oriunde pe glob si asta e doar un infim exemplu. Pana acum nici 20 de ani nu aveam telefoane mobile de calitate, acum e inundata piata de ele, sa nu mai spun de net sau de alte ingenioase masinarii de care uzitam zi de zi ca si cum ele ar fi fost aici dintotdeauna.

Ritmul cu care se schimba lumea ii face pe cei batrani sau, direct sa fiu, cei care au trait in comunism sa nu stie cum sa tina pasul cu acest flux ultra-rapid de informatie. De aceea spre exeplu, sistemul de invatamant este ce este, pentru ca profesorii din era industrial/comunista, care erau buni doar daca stiau sa repete ce li se repeta si lor si doar dupa acest criteriu erau considerati eminente si li se acordau grade si distinctii, cu alte cuvinte cei care intrau cel mai bine in forma de lego ce le era alocata erau acceptati, cei care isi utilizau imaginatia si ieseau din tipar erau inlaturati, si comunismul avea o serie frumoasa de metode de inlaturare a liber-cugetatorilor amindindu-ne cu tristete de Gulag, Canal, Pitesti, Sigetul-Marmatiei si lista, din pacate, ar putea continua victimele crescand exponential cu fiecare “locas de cult”.

Asa cred eu ca se explica de ce romanul s-a retras in casa lui, apartamentul lui, ce-o fi, pentru ca democratia s-a dovedit a fi o mare dezamagire pentru masa de oameni proaspat iesita din comunism, buimacita fiind, ea are inca nevoie de timp sa se adapteze timpurilor care nu asteapta pe nimeni. Cei care au avut contacte cu exteriorul si cei a caror “minte” rezona cu cele de dincolo s-au adaptat rapid si s-au ridicat peste gloata confuza. Omul de rand se loveste acum de partide politice, de ideologii, de dreapta, de stanga, de centru, de capitalism, notiuni “inexistente” practic inainte pe vremea cand PCR era tot ce puteai “vota”. Acum nimeni nu le mai spune ce e bine, ce e rau, ce cale sa apuce si de ce sa se fereasca, decat biserica, si uite de ce BOR inhameaza poporul la constructia monumentului megalitic, un fel de piramide moderne, atat ca sclavia nu e directa. Masa de oameni este bombardata de informatii din toate partile, informatii pe care nimeni nu i-a invatat cum sa le integreze, informatii pe care nimeni nu i-a invatat cum sa le supuna unui proces critic, iata de ce suntem superstitiosi. Sub toate aceste forte care il apasa, singurul loc in care poate sa se retraga este casa. Poate de aceea toti isi iau credite sa isi infrumutezese cuibul de pe ramura, dar din pacate ramura e uscata si sta sa cada. Suntem mari consumatori de distractie, pentru ca ea este singurul mod in care poti sa uiti de presiunile care apasa ubiquitar.

Ce sa faci, esti aruncat intr-o lume in care traditia nu mai ajunge la tine sa-ti spuna ce-au facut stramosii tai, sa treci de angoasa data de incertitudinea existentei si scopul ei. Cum nimeni nu ti-a spus ce si unde si cum sa cauti, masa de oameni ofera leaganul pe care toti copii agitati se calmeaza. Desi suntem in cele mai zbuciumate si nesigure timpuri pe care le-a cunoscut existenta noastra pe timp de pace, sunt cele mai frumoase in care am putea sa traim, si nu cred ca tre sa va zic de ce.

Pe o nota optimista, si cu asta inchei, va las cu un citat care mie imi place tare mult :

[…]Parerea radicala ca a exista inseamna a rezista, a sta cu picioarele bine infipte in pamant pentru a nu te lasa dus de curent devenise la ei un instinct. Intr-o vreme ca a noastra, unde totul este “curent” si “abandon”, e bine sa tinem legatura cu oamenii care nu “se lasa dusi”. – Jose Ortega y Gasset