Spre noi si nedescoperite disectii gandul, usor ca o pasare fara aripi, ma poarta. Suferind de nimic altceva decat de nevroza, si o obsesie compulsiva de a vorbi si gandi gramatical corect, inzestrat cu marinimie si capabil de o zgarcenie ce i-ar lasa pe cei mai faimosi avari gura-casca, pornesc din nou spre deloc luminatele unghere ale cunoasterii din burta, cu ganduri ce ar eviscera si cele mai atent lucrate opere de arta ale faimosilor Mac si Donald, Chei ef Si, precum si altii mari si universal recunoscuti creeatori de moda.

As spune ca e o batalie pierduta inainte de a fi inceputa. Dar nu finalul conteaza ci drumul spre el. Metoda aleasa pentru aceasta intreprinzatoare miscare, nu poate fi decat una. Cunoscuta mie nu imi este inca. De aceea, cu nerabdare si intristare, prin tot locul caut metode care mai de care mai iesite din comun si mai deprinse din comun pentru a diseca si analiza truismele ce, propaganduse precum meduzele prin oceanul de transpiratie si dejectii imaculate, gasesc mereu gazde in mintea carora sa-si faca nu altceva decat un cuib in care cu preamare iscusinta si obscenitate isi gasesc perechile si se multiplica precum paduchii pe un caine vagabond. Aceasta mereu continua si nesabuita delasare intru propagare, altceva decat sa strice precum bacteriile un cadavru in padure, nu face. O mai grea aventura nici ca puteam sa-mi aleg. Un maestru iscusit si desavarsit voi deveni in urma acestui drum, cautat de lipitorile si mai cu seama de rarii pestisori aurii voi fi. Inimaginabil de multi si comuni, nediferentiati unii de altii, calutii de mare nici ca au sa-mi dea de urma, avandu-si viata oranduita de la nastere, neabatandu-se de la normele ce adanc in comportament le sunt imprimate, urma de imaginatie si impulsuri de libera exprimare nici ca le trece prin minuscula lor ramasita de minte. Nu ramane decat un proces de eliminare in urma caruia sa dau de cei ce de aceasta maladie maligna sunt ocoliti. Ei sunt cheia. Ascunsi adanc in strafundurile oceanelor de mazga intelectuala isi creeaza un camuflaj perfect pentru a supravietui. Precum cameleonii se integreaza social si pe fata lor inerta nu se poate citi decat fericirea ca multimea trece pe langa ei neavand nici cea mai vaga idee despre accesele de libera exprimare manifestate inauntrul cutiei craniene, departe de ochii curiosi si iscoditori ai rechinilor pusi nu pentru altceva decat pentru a opri orice acte de genul. Un balet stralucitor li se vede pe ochi de fiecare data cand cu o gratie rar intalnita strapung cu furculita ochii acelora care, istoviti de atata pseudo-munca pseudo-intelectuala, arunca cu o gratie groteasca cuvinte nici pe jumatate intelese. Pentru cei ce sunt ascunsi in vazul tuturor, aceste crime desfasurate in silentiu, devin un stil de viata din care alt profit nu au decat cel de a-si vedea calutii de mare si lipitorile nimicite printr-un lung si deloc simplu ritual. De fiecare data cand acest ritual se desfasoara, el ia amploare, nu prin simpla dorinta din ce in ce mai nesatioasa ci prin lucirea de ochi perceputa de altii care, din coltul incaperii, cu o perversa placere privesc inauntrul sufletului cand acest ritual ia loc.

Dar sa lasam aceasta deloc ortodoxa cale pe care pasii de pana acum ne-au indreptat. Metodele de propagare a adevarului au devenit, daca nu inexistente, as spune eu foarte fin conturate. Din aceasta cauza, cred, toti acced spre adevarurile altora si uita, din nestiinta sau din pura dorinta de a apartine la ceva, cu un spirit critic sa abordeze ceea ce pe gat li se forteaza. Probabil unii sunt mai rezistenti ca altii la reflexul de a regurgita si, senzatia provocata de eroziunea adevarului contorsionat si cioplit de alti orbi creeaza un disconfort la panselutele dezobisnuite de corozivitatea pe care adevarurile dure o imprima stomacului.  Astfel revoltate si motivate pornesc in marea aventura de tzopaiala si cu o migala de chinez batran, a schimba argumentele cu pareri se pornesc a face, indulcind si catifeland marginile obtuze ale adevarului aspru si deloc usor de inghitit. Rezultatul este factorul de decizie final, metoda fiind lasata ambigua, astfel, orice este si devine permis. Regulile jocului fiind doar de cativa stiute si cu desavarsire nescrise. Puterea ramane  departe de unde lumina reflectoarelor cu intensitatea a zece mii de sori bate, tot ochiul orbului concentrandu-se precum moliile spre lumina cea mai intensa, zona gri si neagra ramanand accesibila doar celor ce, inarmati cu un bisturiu si incantatii de la babele de piatra, cu incredere neabatuta pornesc.

Dificil nu este decat ca, dupa ce din aparent impenetrabila intunecime te intorci si, povestind de cele ce pe propria piele le-ai simtit si le-ai vazut, de crezut nimeni nu te crede. Ajuns in aceasta roata nebuna, altceva decat sa lasi bisturiul jos si sa-l inlocuiesti cu o furculita, nu-ti ramane de facut.

Cum am obisnuit, cu un vers ce calauza mi-a fost, va las…L.Blaga-Eu nu …

Lumina altora

sugruma vraja nepatrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micsoreaza, ci tremuratoare

mareste si mai tare taina noptii,

asa îmbogatesc si eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

si tot ce-i neînteles

se schimba-n neîntelesuri si mai mari

sub ochii mei-