Ironia poate începe orice text. Într-o lume în care totul se bazeazã pe rapiditate, granite de nano-secunde împinse spre unitati de masurã infinitezimal de mici, stadiul cel mai avansat pe care-l poti atinge ca om, e sã stii când sã taci, sã fii calm, detasat si sã întelegi cum sã pierzi 3 secunde respirând înainte sã raspunzi la orice provocare. Concluzia imediatã denotã cã mâna imaterialã a naturii nu ne-a cioplit la fel de repede pe cât noi am ciobit si ciopârtit natura, remodelând-o dupã bunul nostru plac, supunand-o vointei noastre, storcând din maruntaiele pamântului fiecare strop de eficientã pe care ni l-a permis tehnologia vremii, îmbunãtãtind, accelerând si comprimând procesele naturale, acte mediate subtil de noile teorii despre realitate. Oricât s-ar fi zbatut vointa brutã si neselectivã a naturii, n-ar fi fãcut niciodatã spontan un semiconductor, ce sa zic de un iPhone sau un I.S.S.; creându-si doar robi care sã-i perpetueze orb vointa primordialã prin pulsiuni si afecte primare.

Pasind neînfricat spre prãpastie, în hãul negru ce mãnâncã din fiecare putin câte putin, pânã ce suntem reciclati în totalitate, reumplând cu rãmãsitele noastre cuferele dinautrul cãrora sunt fãurite apoi alte si inimaginate lumi, diferentiez din întunecimea prãpastiei rãsãritul îndepartat si-mi rasare gandul cum cã întreg procesul acesta perfid e încastrat în creuzetul putrid de pãmânt cosmic, cu hainitate condamnat la a se încinge prin vâltoarea focului interior, având toate procesele dinauntru catalizate de constiintã. Ea dizolva pânã la esentã multiplele neîntelese, combinând, divizând si sistematic facând din toate expansiunile si contractiile, dilatãrile si retractãrile, uneltele prin care interiorul se cunoaste pe sine si deci, prin deductie, întreg universul. Spun deductie pentru cã desi lupa numitã constiintã e subiectivã, mecanismele deduse din ea fiind compromise, mânjind astfel realitatea, practic lupa fiecãruia alcatuind propriul adevãr, prin inductie. Oamenii cei moderni au remarcat aceastã discordantã si au construit, cu o meticulozitate de gastropod, principiile metodei stiintifice corectând aberatia opticã, inevitabilã altfel, transformand, precum alchimistii, o viatã plinã de probleme într-o viatã plinã de solutii. Reusim, prin angajarea si ascutirea uneltelor, sã tãiem sistematic vlãstarii veninosi ai iederei ce paraziteazã copacul ce ne-a dat mãrul cunoasterii si sã triem ramurile sãnãtoase de cele necrotice, ghidându-ne constiinciosi microscoapele spre copacul ce-a rãmas stafidit, cu nesãtietate avându-si vlaga secãtuitã de iedera ce l-a întrecut în dimensiune înlantuindu-l si inlocuindu-l. Cu nonsalantã metamorfozându-se în cufãrul cu giuvaierele cele mai frumoase si mai strãlucitoare, luminând întunecimile cu puterea a o mie de sori, atrage moliile naive, ascunzând sub capac viscerele balaurilor ce-si vor mânca gãsitorii, demarând reciclarea cosmicã si îndepãrtând realitatea dinspre moksah, ghidând-o cu o implacabilã rigoare spre sclavia cercului vicios din samsara în care materia e brutal râsnitatã, deteriorându-se si împutinandu-si splendoarea la fiecare ciclu, fãcând aproape imposibila detasarea de cerc. Nirvana ar fi atinsã doar dacã gigantul cosmic, în lacrima caruia toti ne ducem înteaga protoexistentã, ar sufla cãtre vâltoarea focului nostru interior si l-ar stinge precum vântul unei furtuni stinge o lumânare, fumul rãmas fiind singura dovadã a existentei din care tocmai am evadat.

…”În esentã, principiile metodei sale sînt urmatoarele: prima era de a nu accepta niciodatã un lucru ca adevarat dacã nu-mi pãrea astfel în mod evident; adicã de a evita cu grijã precipitarea si prejudecata si de a nu introduce nimic în judecãtile mele decît ceea ce s-ar prezenta clar si distinct spiritului meu, nepuînd nicicum sã fie pus la îndoialã. A-mi conduce gîndurile, începînd cu obiectele cele mai simple si mai usor de cunoscut, pentru a mã ridica putin cîte putin, ca pe niste trepte, la cunoasterea celor mai complexe si presupunînd o ordine chiar între cele care nu se succed în mod firesc.” – Descartes si spiritul stiintific modern